Dionisie al Alexandriei

Sfântul Ierarh Dionisie al Alexandriei a fost episcop al Alexandriei în veacul al III-⁠lea, ucenic al lui Origen, conducător al școlii catehetice din Alexandria și apărător al credinței în vremea prigoanelor lui Deciu și Valerian.

A fost adus la creștinism de marele dascăl Origen, la vârstă matură, și a devenit cel mai de seamă ucenic al lui. În jurul anului 232 a condus școala catehetică din Alexandria, iar în 247 a fost ridicat episcop al Alexandriei. A trăit în vremea prigoanelor împăraților Deciu (249-251) și Valerian (253-259). A scris o mare corespondență, păstrată în bună parte prin Eusebiu al Cezareei: a fost autorul unei scrisori pascale, a sprijinit învățătura lui Ciprian și a sinodului african despre botezarea din nou a ereticilor, a trimis scrisori episcopilor Romei și Antiohiei, între altele despre cei căzuți și despre pocăință, și a dus polemică cu eretici, între care urmașii lui Nepot, în două cărți împotriva acestuia. Au mai rămas amintite scrisoarea către Biserica Alexandriei despre surghiun și scrisoarea despre prigoana lui Deciu.

A murit în jurul anului 264-265, la o vârstă înaintată (alte liste dau aproximativ 260). Biserica îl pomenește la 5 octombrie.