Domițian din Bugey

Domițian din Bugey a fost egumen și întemeietor de mănăstire în Galia, răposat la 1 iulie 440, după izvorul francez. Potrivit tradiției, s-⁠a născut la Roma, în jurul anului 347, din Filip și Marcianilla. Și-⁠a pierdut părinții în persecuțiile ariene, și-⁠a împărțit averea săracilor și s-⁠a retras într-⁠o casă monahală.

În 426 a plecat în Galia, a ajuns la Marsilia și a fost primit de Salvian; a stat puțin la Sfântul Ilarie al Arlesului. Prin 430 a mers la Lyon, la Eucherie, pe care îl cunoscuse la Lérins, iar acesta l-⁠a îndemnat să se așeze în episcopia sa. S-⁠a stabilit pe malul râului Ain, la Axance, unde a ridicat un oratoriu închinat Sfântului Cristofor. Pe măsură ce ucenicii s-⁠au înmulțit, a pornit cu Modest în căutarea unui loc potrivit pentru o mănăstire. A ridicat un oratoriu și un ospiciu lângă râul Albarine, în locul care a devenit Saint-⁠Rambert-⁠en-⁠Bugey, ajutat de Latin, stăpânul din Lagnieu, și de soția lui Siagria, arieni care s-⁠au făcut creștini și au dăruit pământurile necesare. Așa a luat ființă mănăstirea Saint-⁠Domitien.

La bătrânețe și-⁠a ales urmaș pe ucenicul Ioan și și-⁠a petrecut ultimele zile în chilie. A prevestit ziua morții, iar tradiția spune că atunci chilia s-⁠a umplut de bună mireasmă. A fost înmormântat lângă altarul Sfântului Genesie. În 1078 o parte din moaștele sale și ale Sfântului Rambert au fost duse la priorat Saint-⁠Rambert din Forez. Martirologiul Roman îl pomenește la 1 iulie ca primul care a dus acolo viață pustnicească. Este sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit în Apus.