Donat diaconul

Sfântul Mucenic Donat diaconul a pătimit moarte martirică în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Prigoana lui s-⁠a pornit împotriva creștinilor pentru că statul roman păgân vedea în creștinism o primejdie: religia era strâns legată de viața politică și socială, iar cetățenii trebuiau să cinstească zeii și să le aducă jertfe, lucru pe care creștinii nu-⁠l făceau.

Între anii 303 și 304 Dioclețian a dat patru edicte, care porunceau dărâmarea bisericilor, interzicerea adunărilor creștine și uciderea preoților și a credincioșilor care nu voiau să jertfească zeilor. Donat a fost unul dintre cei care au primit atunci cununa muceniciei. Locul și amănuntele pătimirii nu s-⁠au păstrat în sursele consultate. Este pomenit la 21 august (stil nou), în aceeași zi cu Romul preotul, Silvan diaconul și Venust.