Rafail Momcilovici

Sfântul sfințit mucenic Rafail de la Șișatovac (în lume Gheorghe Momcilovici, 23 aprilie 1875 până la 3 septembrie 1941) a fost egumen al mănăstirii Șișatovac, în Serbia, și pictor, ucis de ustași în prigoana împotriva sârbilor din Statul Independent al Croației. A fost trecut între sfinți de Sfântul Sinod Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Sârbe în 1999 și canonizat în mai 2000, la Liturghia din biserica Sfântul Sava din Belgrad, săvârșită de patriarhul Pavel al Serbiei. Se pomenește la 3 septembrie (21 august pe stil vechi).

Copilăria și formarea

S-⁠a născut la 23 aprilie 1875 în satul Deronje din Bacika, pe atunci în Austro-⁠Ungaria, din Velimir și Persida. A urmat școala primară în satul natal, iar la zece ani părinții l-⁠au trimis la mănăstirea Kovilj. De acolo a trecut la mănăstirea Manasija, unde în 1896 egumenul Miron (Gheorghevici) l-⁠a tuns monah cu numele Rafail; același an mitropolitul Mihail l-⁠a hirotonit ierodiacon. A fost apoi la mănăstirea Bodjani, iar în 1907 la mănăstirea Bukovo, lângă Negotin. Paralel cu viața monahală s-⁠a desăvârșit în pictură, studiind la Moscova (unde a locuit la metohul Patriarhiei Sârbe), la Roma, Veneția și Belgrad, și a fost elev al Primei școli sârbe de desen a lui Kiril Kutlik. A fost primul din satul Deronje care a avut automobil.

Pictorul

La dorința reginei Draga Obrenovici a pictat catapeteasma bisericii din Velika Krsna (1902). Apoi a pictat catapetesme la mănăstirea Rakovița (1905-1906), la Paciru și Gornji Kovilj (1908-1910) și la biserica Ruzița din Belgrad (1925-1926), ultima lui lucrare. Pe lângă catapetesme a zugrăvit un mare număr de icoane și portrete de ierarhi, ba chiar peisaje impresioniste, cu care a luat parte la mai multe expoziții din Iugoslavia dinaintea războiului. A dăruit tot câștigul zidirii bisericii Sfântul Sava din Belgrad. A pictat și biserica din Deronje. Contemporanilor le-⁠a lăsat trei trăsuri pline de tablouri.

Mucenicia

Al Doilea Război Mondial l-⁠a prins egumen al mănăstirii Șișatovac. La 25 august 1941 a fost arestat de ustași și, împreună cu trei monahi din Șișatovac, trimis cu trenul la Požega, în Slavonia. Pe drum a fost chinuit în felurite chipuri și a fost silit să-⁠și slujească singur slujba de înmormântare. Chinuit și batjocorit, a murit la 3 septembrie 1941 la Požega; nici azi nu se știe unde este îngropat. Istoricul de artă Ugljeșa Rajcevici a publicat în 1998 monografia „Rafail Gheorghe Momcilovici, monah, pictor și mucenic”, iar din anul următor, în satul Deronje, se ține în fiecare an, între 25 august și 3 septembrie, adică între ziua arestării și ziua morții egumenului, o colonie de artiști. În 1999 Sfântul Sinod Arhieresc l-⁠a proclamat sfânt și l-⁠a înscris în calendarul Bisericii Sârbe ca sfințit mucenic.