Vasa din Cizic

Sfânta Muceniță Vasa din Cizic a trăit în jurul anului 300, la începutul veacului al IV-⁠lea, și a murit mucenică în ținutul Cizicului, la Propontida (Marea Marmara). Tradiția despre ea este legată de aceea a Sfintei Vasa și a fiilor ei, Teognis, Agapie și Pistie.

Crescută din copilărie în credința creștină, a transmis-⁠o și fiilor ei. Soțul ei, preot păgân, i-⁠a pârât pe ea și pe copii înaintea guvernatorului, în vremea lui Maximian Galeriu (305-311). Copiii au refuzat să jertfească idolilor: Teognis a fost sfâșiat cu gheare de fier și apoi decapitat, lui Agapie i s-⁠a jupuit pielea de la cap până la piept, fără să scoată un sunet, iar cel mai mic, Pistie, a fost chinuit și decapitat. Vasa a fost închisă și slăbită de foamete, dar un înger a întărit-⁠o cu hrană cerească. Prin chinuri a rămas neatinsă de foc, de apă și de fiare; într-⁠un templu a sfărâmat statuia lui Zeus. A fost aruncată într-⁠un vârtej al mării, dar o corabie a ajuns lângă ea și trei bărbați strălucitori au scos-⁠o; Sfântul Nicodim Aghioritul crede că erau fiii ei, mucenicii. După opt zile a ajuns pe o corabie la guvernatorul insulei Alona, lângă Cizic; i-⁠au tăiat capul după ce a fost bătută cu vergi. Încă din anul 450 exista la Calcedon o biserică în cinstea ei.

Sfânta Vasa este pomenită, împreună cu fiii ei, la 21 august (stil nou).