Marta de la Diveevo

Cuvioasa Marta de la Diveevo (în lume Maria Semionovna Miliukova, 1810-1829) a fost schimonahie la mănăstirea Diveevo și a trăit numai nouăsprezece ani, dintre care șase în obște. Sfântul Serafim de Sarov o cinstea și spunea că ea este, în Împărăția Cerurilor, ocrotitoarea orfanelor din Diveevo. A fost proslăvită de Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse în 2004, ca sfântă cuvioasă.

Copilăria

S-⁠a născut la 10 februarie 1810 în satul Pogiblovo (azi Malinovka), din ținutul Ardatov, gubernia Nijni Novgorod, într-⁠o familie de țărani apropiată de Sfântul Serafim. Tatăl ei era Semion Dmitrievici Miliukov; avea o soră mai mare, Praskovia, și un frate, Ivan. A fost botezată la 13 februarie 1810, a iubit din copilărie slujbele și s-⁠a rugat la biserica din Hohlovo. În Postul Mare al anului 1823, pe drumul de întoarcere de la biserică, a căzut într-⁠o copcă a râului Irja și a socotit scăparea ca pe o minune. Din binecuvântarea Sfântului Serafim, sora ei Praskovia a intrat prima în obștea de la Diveevo.

Intrarea în obștea de la Diveevo

La 21 noiembrie 1823, de sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică, Maria, în vârstă de treisprezece ani, a venit pentru prima oară la Sfântul Serafim, împreună cu sora ei. Starețul, văzând în ea un vas ales al harului, nu a lăsat-⁠o să se întoarcă acasă, ci a poruncit să rămână în obștea de la biserica Kazan. Încă din tinerețe s-⁠a nevoit cu strictețe, mai aspru decât surorile obștii. Se ruga neîncetat, răspundea cu blândețe doar la întrebările necesare și era aproape tăcută. Starețul Serafim i-⁠a încredințat toate descoperirile lui, viitoarea slavă a mănăstirii și alte taine duhovnicești.

Obștea de la Moară

Curând Maica Domnului s-⁠a arătat din nou Sfântului Serafim, poruncindu-⁠i să înființeze lângă obștea Kazan o nouă obște de fecioare. La 9 decembrie 1825 Maria și o altă soră au venit la Sfântul Serafim, care le-⁠a dus în pustia mai îndepărtată, cu lumânări de ceară, untdelemn și pesmeți. În fața Crucifixului atârnat pe perete, starețul a dat fiecărei surori câte o lumânare aprinsă și a așezat-⁠o pe Maria în dreapta Crucifixului și pe Praskovia în stânga, el stând la mijloc. Au stat așa mai bine de un ceas, în timp ce el se ruga. Apoi a sărutat Crucifixul și le-⁠a poruncit să facă la fel.

Încă patru ani s-⁠a nevoit Maria, ajutând la ridicarea noii obști: pregătea stâlpi și lemn pentru moara pe care Maica Domnului a binecuvântat-⁠o să fie ridicată acolo, de la care obștea a primit numele de obștea Morii. Căra pietre pentru biserica Nașterea Maicii Domnului, măcina făină și făcea alte ascultări, păstrând mereu rugăciunea inimii. În ultimul an al vieții ei, obștea a primit trei desetine de pământ, care au fost arate cu câte o brazdă de trei ori, și a început săparea Șanțului Sfânt, care la moartea ei se vedea deja bine.

Adormirea

A trăit în obște numai șase ani și a adormit la 21 august 1829, la nouăsprezece ani, după ce primise cu puțin timp înainte marea schimă. Sfântul Serafim spunea despre ea că atunci când se ridica biserica Nașterii Maicii Domnului, fetele cărau pietre, unele două, unele trei, iar ea strângea cinci sau șase și, în tăcere, cu rugăciune pe buze, își ridica duhul aprins către Domnul, și a adormit repede, bolnavă la stomac. Preștiind moartea ei, Sfântul Serafim s-⁠a întristat și a plâns și a spus că ea a ajuns să stea la Tronul lui Dumnezeu, aproape de Împărăteasă, cu sfintele fecioare. A tuns-⁠o în marea schimă cu numele Marta și a poruncit surorii Xenia Puțkova să o pomenească în pomelnice ca schimonahia Marta. A fost îngropată într-⁠un sicriu săpat de el cu mâna lui, în schimă, mantie și camilavcă primite de la el. Era înaltă, cu chip plăcut, alb și proaspăt, cu ochi albaștri și sprâncene și păr des, blond.

Cinstirea

Cinstirea ei a început încă din timpul Sfântului Serafim, care a cinstit-⁠o și i-⁠a îndemnat și pe alții s-⁠o cinstească. La 27 septembrie 2000, de Înălțarea Sfintei Cruci, au fost aflate moaștele ei, împreună cu ale schimonahiei Alexandra, întemeietoarea, și ale monahiei Elena. La 22 decembrie 2000 au fost proslăvite ca sfinte cinstite local în eparhia Nijni Novgorod, iar la 6 octombrie 2004 Sinodul arhieresc a hotărât trecerea lor între sfinții cinstiți în toată Biserica. În aprilie 2008 s-⁠a stabilit sărbătoarea Soborului Sfinților de la Diveevo, în care este pomenită și ea. La 21 august 2008 a fost sfințit în biserica Kazan un paraclis în cinstea sfintelor Marta, Elena și Alexandra.