Avraamie din Smolensk

Cuviosul Avraamie din Smolensk a fost un monah și preot rus din veacul al XII-⁠lea și începutul celui următor, predicator și nevoitor, socotit făcător de minuni, cunoscut și ca iconar. Biserica Rusă îl cinstește ca pe unul dintre cele mai de seamă chipuri ale Rusiei dinaintea năvălirii mongole.

Locul și anul nașterii nu se știu sigur; sursele indică în jurul anului 1150 sau 1172. Se spune că se trăgea din părinți nobili, că a rămas orfan de timpuriu și că a hotărât să lase averea ca să urmeze viața aspră și săracă a monahilor. După moartea părinților a primit tunderea în mănăstirea Adormirii din Selișce, lângă Smolensk, numită azi Bogorodițki. Hirotonit preot, predica cu mare izbândă; la cuvântările lui se strângea multă lume, căci era foarte citit și știa nu doar să citească, ci și să tâlcuiască. Era bărbat aspru și războinic în duh, care ținea mereu în fața sa și a altora gândul Judecății de Apoi, dar blând cu cei care veneau la el după ajutor și sfat, mai ales cu bolnavii și cu cei necăjiți.

Succesul lui i-⁠a stârnit pizma altor clerici. Egumenul mănăstirii i-⁠a oprit predica, iar Avraamie s-⁠a retras într-⁠o mănăstire săracă, a Sfintei Cruci, de pe dealul Pokrovskaia, al cărei chip l-⁠a înnoit curând, împodobind-⁠o cu icoane noi, poate zugrăvite chiar de el. Pizma clericilor a crescut: a fost învinuit în fața episcopului Ignatie, între altele că citea cărți apocrife, și, deși cneazul l-⁠a găsit nevinovat, i s-⁠a interzis slujirea. Viața lui spune că, izgonit, a făcut o minune: a adus ploaie după o secetă (în jur de 1218-1220). Această minune și moartea multora dintre potrivnicii săi au dus la întoarcerea lui la Smolensk, ca egumen al mănăstirii Aducerii Veșmântului Maicii Domnului, ce a primit mai târziu numele lui (mănăstirea Avraamiev). Viața amintește și două icoane zugrăvite de el, Înfricoșătoarea Judecată și Vămile văzduhului, care nu s-⁠au păstrat.

S-⁠a stins în jurul anului 1221-1222, după unele surse la aproape cincizeci de ani. Viața sa, scrisă de ucenicul Efrem și păstrată în copii din secolele XVI-⁠XVII, este una dintre cele mai de seamă opere ale literaturii vechi ruse. A fost canonizat la sinodul de la Makarievo din 1549. Se prăznuiește la 21 august.