Euprepiu din Verona

Sfântul Euprepiu (Euprepus, Puprepis) este cinstit ca primul episcop al Veronei. Se știe puțin despre viața lui în afară de numele grecesc (din cuvintele grecești eu, „bine”, și prepein, „potrivit”), care se socotește dovadă a vechimii scaunului Veronei. Este pomenit la 21 august. Izvoarele noastre nu arată o cinstire ortodoxă, ci una locală, din Biserica Catolică din Verona, și nu se potrivesc asupra vremii lui: de la primul secol până în secolul al III-⁠lea.

Vremea lui

După tradiția locală din Verona, a fost unul dintre cei șaptezeci de ucenici pomeniți în Evanghelia după Luca, dar această părere este „cu totul nedovedită”, iar numele lui nu se află între cei șaptezeci în lista din secolul al II-⁠lea alcătuită de Ipolit al Romei. Tradiția locală spune că a fost episcop al Veronei între 60 și 72 după Hristos, iar moartea lui ar fi avut loc la sfârșitul primului secol sau la începutul celui de-⁠al doilea. Un izvor rus îl pune episcop între 236 și 250 și spune că ar fi fost de neam răsăritean. Enciclopedia Catolică socotește că vremea lui, deci și întemeierea scaunului, nu poate fi pusă înainte de pacea dată Bisericii sub Galien (260), ci mai degrabă în prima vreme a domniei lui Dioclețian, când Biserica s-⁠a bucurat de pace.

Izvoarele

Poemul „Versus de Verona” al lui Anno, episcop al Veronei, din secolul al IX-⁠lea, care vorbește de vremea în care Verona a trecut de la păgânism la creștinism, îl arată pe Euprepiu ca cel dintâi propovăduitor în mediul păgân. Poemul dă și lista primilor opt episcopi: Euprepiu, Dimidrian (Demetrian), Simplicius, Proculus, Saturninus, Lucilius și Zeno, între alții. Se știe despre el în două documente: acest poem și „Velo di Classe”, o pânză de altar din San Firmo e Rustico din Verona, de la sfârșitul secolului al VIII-⁠lea sau începutul celui de-⁠al IX-⁠lea, care îl pune în fruntea listei episcopilor Veronei. Aceste două izvoare se sprijină pe documente mai vechi, pierdute. Pomenirea lui în calendarul din Verona este la 21 august.

Cinstirea

Cinstirea lui n-⁠a avut mare răspândire până în secolul al XIV-⁠lea. În 1492 moaștele lui, împreună cu ale altor episcopi sfinți din Verona, au fost aflate din nou în biserica San Procolo. În 1806 au fost mutate în vechea bazilică San Zeno, unde o inscripție de pe altar le arată. În secolul al XVI-⁠lea Domenico Riccio (Brusasorci) a pictat o serie de portrete ale episcopilor Veronei, de la Euprepiu până la cardinalul Agostino Valerio, pentru palatul episcopal din Verona. Francis Turner Palgrave a spus în secolul al XIX-⁠lea că cele mai multe sunt, desigur, închipuite. În 1961 Sacra Congregație a Riturilor, la propunerea episcopului Veronei, Giuseppe Carraro, a unit pe sfinții episcopi ai Veronei într-⁠o singură zi de pomenire (30 octombrie), dar pomenirea deosebită a lui Euprepiu (21 august) a fost păstrată, fiindcă a fost cel dintâi episcop al cetății.