Dorotea de la Kașin

Cuvioasa Dorotea de la Kașin (Lodâghina sau Ladîghina, în lume) a fost schimonahie a mănăstirii Întâmpinării Domnului din Kașin. S-⁠a născut în 1549 și a adormit în 1629 la Kașin. Este sfântă cinstită local. Pomenirea ei se face în ziua adormirii și în ziua numelui ei, iar calendarul nostru dă 24 septembrie și 6 februarie. Fișa nu spune actul prin care a fost trecută între sfinți.

După unele date, se trăgea din neamul cneazilor smolenski Korkodinov, dar numele pe care îl purta înainte de monahism nu se cunoaște. Era căsătorită cu Teodor Lodâghin și avea un fiu, Mihail. Soțul ei a căzut în vremea Pribegiei, probabil în apărarea Kașinului împotriva polonezilor în 1609. După moartea lui s-⁠a retras în mănăstirea Întâmpinării, abia pustiită de dușmani, și s-⁠a așezat printre ruine, într-⁠o chilie strâmtă. Toate mijloacele pe care le avea le-⁠a întrebuințat pentru refacerea mănăstirii și pentru ajutorarea kașinenilor aflați în nevoie. Douăzeci de ani s-⁠a nevoit în mănăstire, primind în 1615 schima, cu numele Dorotea. A adormit în 1629 și a fost îngropată pe pământul mănăstirii.

Mormântul cuvioasei Dorotea, lângă catedrala Întâmpinării, a fost împodobit cu un monument din piatră albă, cioplită în chip de coloană, cu o inscripție de mormânt cu data morții. În letopisețul manuscris al mănăstirii s-⁠au însemnat mai multe vindecări minunate ale pelerinilor, după rugăciunile lor la mormântul cuvioasei. Icoana ei a fost zugrăvită de starețea mănăstirii, Antonia (Mezențeva), după o vedenie pe care a avut-⁠o în 1848 despre schimonahia căreia i se rugase adesea. În 1857 starețea Antonia, la îndemnul starețului Petru Tomanițki din Uglici, a ridicat deasupra mormântului o capelă de fier, care a stat până în 1870, când în locul ei s-⁠a zidit una nouă, de piatră. În fiecare an, în ziua adormirii Doroteei și în ziua numelui ei se săvârșeau acolo parastase de obște. În capelă au fost îngropate rămășițele starețului Antonia, moartă în 1875, și ale binefăcătorilor mănăstirii, soții Ioan și Ana Vanceakov.

În vremea sovietică mănăstirea a fost închisă, iar capela a fost nimicită în anii 1931 și 1932. În 1999 s-⁠a așezat o cruce de piatră pe locul presupus al mormântului. Nevoitoarea este cinstită în Biserica Ortodoxă din America și în Biserica Rusă din Străinătate. Numele cuvioasei Dorotea, cu al altor sfinți cinstiți local, a intrat în Calendarul ortodox rus al Sfintei Treimi, tipărit de mănăstirea Sfânta Treime din Jordanville. În 2002, în Asten, în Țările de Jos, ortodocșii olandezi au zidit o mică capelă de lemn a cuvioasei, în amintirea pelerinajului lor la mormântul Doroteei.