Petru Aleutul

Sfântul Mucenic Petru Aleutul (în limba alutiiq, Cungagnaq sau Chukagnak) este cinstit ca mucenic de Biserica Ortodoxă. A fost un băștinaș al insulei Kodiak, care a primit numele Petru la botezul în credința ortodoxă de către misionarii Sfântului Gherman din Alaska. După tradiția Bisericii, a fost prins de soldați spanioli în 1815, în California, și omorât în chinuri pentru credința lui. Se pomenește la 24 septembrie.

Locul și anul nașterii nu se cunosc; se presupune că s-⁠a născut în insulele arhipelagului Kodiak, care făceau parte din America Rusă. De la începutul misiunii de la Kodiak, alcătuită din monahi de la mănăstirea Valaam, aleuții au primit de bunăvoie botezul; se crede că Cungagnaq, Petru la botez, a fost unul dintre fiii duhovnicești ai Sfântului Gherman. Fortul Ross, cea mai sudică așezare a Americii Ruse, a fost întemeiat în 1812 de Compania Ruso-⁠Americană, pe coasta de nord a Californiei, la optzeci de kilometri de San Francisco. În 1815, un grup de paisprezece vânători aleuți din Kodiak, ai companiei, a fost împins de furtună spre țărm și prins de soldați spanioli. După scrisoarea lui Semion Ianovski, cârmuitorul Americii Ruse între 1818 și 1820, scrisă după aproape cincizeci de ani, spaniolii i-⁠au dat pe aleuți unor iezuiți, care au început să-⁠i chinuie și să-⁠i silească să primească credința romano-⁠catolică. Cercetătorii spun însă că iezuiții nu se aflau atunci în California și că, după Biserica Ortodoxă din America, vinovați ar fi fost franciscanii; se pomenește misiunea Dolores, de la San Francisco. Aleuții au arătat crucile de la gât și au spus că au primit de mult credința creștină în Kodiak și nu vor alta; li s-⁠a răspuns că, după catolici, sunt eretici. Au fost ținuți câte doi în temniță, câteva zile, fără hrană și apă. Tovarășul de celulă al lui Petru, aleutul Ivan Kîglai, a fost martorul patimii lui: i s-⁠au tăiat degetele de la picioare, încheietură cu încheietură, apoi de la mâini, apoi tălpile și palmele; răbdând, repeta: „Sunt creștin și nu-⁠mi voi schimba credința”, și a murit din pricina sângelui pierdut. A doua zi, chinurile ar fi continuat, dar din Monterey a venit porunca de a fi duși aleuții la rușii prinși, și astfel au fost scăpați. Despre martiriul lui se știe numai din mărturia lui Kîglai și din scrisorile lui Ianovski.

Istoricii pun la îndoială adevărul povestirii; cea mai veche mărturie, o depoziție din 1819, nu pomenește pe iezuiți. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă din America în 1980, la zece ani după canonizarea Sfântului Gherman, iar mai multe biserici din America de Nord îi poartă numele.