Terențiu de Pesaro

Sfântul Terențiu (Terenzio) este ocrotitorul orașului Pesaro, din Italia. După tradiție, era din Panonia și a fugit pe coasta Adriaticii ca să scape de prigoana lui Deciu (în jurul anilor 250 până la 251). Izvoarele noastre îl arată cinstit ca sfânt al Bisericii Romano-⁠Catolice, cu pomenirea la 24 septembrie; izvorul rus spune că a murit la 24 septembrie 247, ceea ce nu se potrivește cu 250 până la 251 din izvorul englez.

După tradiție, trupul lui a fost aruncat într-⁠un hău, lângă niște izvoare calde (numite local „apa rea”, „acqua mala”), aproape de Pesaro. Locul muceniciei lui era socotit zona numită Apsella di Montelabbate, lângă abația San Tomaso in Foglia, unde se află izvoare sulfuroase numite „Apa Sfântului Terențiu”. O altă tradiție îl face primul episcop al Pesaro, născut în oraș, nu un mirean din Panonia; izvorul rus spune că și-⁠a săvârșit slujirea episcopală acolo și că știrile despre el vin în mare parte dintr-⁠o patimă târzie, păstrată într-⁠un codice vechi pierdut azi, aflat în mănăstirea din Fossombrone. Chipurile mai vechi îl arată ca pe un episcop bătrân; cele mai târzii îl înfățișează ca pe un tânăr în haină militară, cu palma muceniciei într-⁠o mână și cu o machetă a orașului în cealaltă, așadar între „sfinții ostași”. Așa îl zugrăvește Giovanni Antonio Bellinzoni da Pesaro (în jurul anilor 1415 până la 1477).

Trupul lui a fost, poate, îngropat de episcopul Florențiu al Pesaro în afara orașului, aproape de Caprile, pe care izvoarele vechi îl numesc Valle di S. Terenzio. După o altă tradiție, trupul lui a fost îngropat de o femeie din partea locului, numită Teodosia. Moaștele au fost apoi mutate în bazilica San Decenzio (azi biserica cimitirului central), înainte de a fi mutate în secolul al VI-⁠lea de episcopul Felix al Pesaro în catedrala Pesaro, abia ridicată. Așezate la început într-⁠o criptă, moaștele au fost mutate în 1447 de Giovanni Benedetti la un mare altar, într-⁠o urnă de lemn pe care Bellinzoni l-⁠a zugrăvit pe Terențiu. Urna se află azi la Muzeul Civic, în palatul Toschi-⁠Mosca, iar moaștele au fost mutate într-⁠o urnă nouă, într-⁠o capelă nouă a catedralei, inaugurată în 1909. Ca sfânt ostaș, Terențiu a apărut de două ori în vreme de primejdie; a doua oară, la 9 iunie 1793, când Pesaro era asediat de trupe franceze: un călăreț a apărut pe zidurile orașului, însoțit de o femeie care împărțea muniții, și vedenia i-⁠a înspăimântat atât de tare pe francezi, încât au părăsit asediul. În semn de mulțumire, Terențiu a fost proclamat oficial ocrotitor al orașului la 20 martie 1802. Cea mai cunoscută înfățișare a lui în artă este cea de pe o predelă a „Altarului din Pesaro” al lui Giovanni Bellini, „Încoronarea Fecioarei” (în jurul anilor 1475 până la 1480), unde Terențiu, ca ocrotitor al orașului, ține o machetă a Fortăreței Costanzo.