Tecla

Sfânta Întâia Muceniță Tecla, întocmai cu apostolii, a fost, după tradiție, o tânără din Iconiu, ucenică a Sfântului Apostol Pavel, numită cea dintâi mucenică dintre femei. Biserica o pomenește la 24 septembrie. Viața ei este povestită mai ales în Faptele lui Pavel și ale Teclei, un scris apocrif din secolul al II-⁠lea, de aceea istoria și tradiția se împletesc în ea, însă cinstirea ei este foarte veche și întinsă.

Izvoarele

Cea mai veche povestire despre ea este în Faptele lui Pavel și ale Teclei, scrise în jurul anului 180 în Asia Mică. Tertulian spune că autorul a fost un prezbiter din Asia, scos din slujbă pentru că mărturisise că scrisese din dragoste pentru Pavel. Scrierea are părți legendare, dar cinstirea Teclei este dovedită foarte devreme, iar unii cercetători socotesc că în spatele povestirii stă o persoană istorică. Sfântul Grigorie de Nyssa o laudă pentru nevoința ei, iar Sfântul Ioan Gură de Aur are o cuvântare de laudă despre ea.

Chemarea

Tecla era fiica unei familii bogate din Iconiu, logodită cu un tânăr numit Tamiris. Când Pavel a venit în Iconiu, a ascultat trei zile propovăduirea lui despre curăție și despre Hristos și a hotărât să-⁠și lase logodnicul și să slujească lui Hristos în feciorie. Mama ei, Teoclia, și logodnicul, necăjiți, l-⁠au pârât pe Pavel stăpânitorului. Tecla a mers în temniță la apostol, dându-⁠le paznicilor podoabele ei. Pavel a fost bătut și izgonit din cetate, iar Tecla a fost osândită să fie arsă. Pusă pe rug, a făcut semnul crucii, iar o ploaie cu furtună a stins focul.

Încercările

Tecla l-⁠a găsit din nou pe Pavel și a mers cu el la Antiohia Pisidiei. Acolo un dregător, Alexandru, a vrut să o ia cu forța. Ea s-⁠a împotrivit, i-⁠a rupt mantaua și a fost osândită să fie dată fiarelor. În arenă, fiarele s-⁠au culcat la picioarele ei și i le-⁠au lins. Într-⁠un bazin plin de foci s-⁠a botezat singură în numele lui Iisus Hristos, iar focile au murit lovite de fulger, ea rămânând nevătămată. Într-⁠un alt chin, a fost legată de doi boi și arsă cu fiare înroșite, dar legăturile s-⁠au rupt. Până la urmă mulțimea a strigat că Dumnezeul creștinilor este mare, iar stăpânitorul a dat poruncă să fie lăsată liberă.

Sfârșitul

Cu binecuvântarea lui Pavel, Tecla s-⁠a așezat într-⁠un loc pustiu din Seleucia Isauriei, unde, după tradiție, a trăit ani mulți, a propovăduit și a vindecat bolnavi prin rugăciune. Mulți păgâni au venit la credință prin ea, de aceea Biserica o numește „întocmai cu apostolii”. Când avea nouăzeci de ani, vrăjitori păgâni, mâniați că vindeca pe gratis, au trimis oameni să o necinstească. Tecla a strigat spre Hristos, iar stânca s-⁠a despicat și a ascuns-⁠o. Așa și-⁠a dat sufletul Domnului. Tradiția siriană leagă mormântul ei de Maaloula, unde stă o mănăstire cu numele ei, cu o peșteră și un izvor, iar în Seleucia (Silifke, azi în Turcia) peștera-⁠mormânt a fost unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj ale creștinătății.

Cinstirea

Sfântul Grigorie de Nazianz s-⁠a retras trei ani la sanctuarul ei din Seleucia, iar împăratul Zenon l-⁠a refăcut în veacul al V-⁠lea. Sfântul Constantin cel Mare a ridicat în cinstea ei o biserică la Constantinopol. Părticele din moaștele ei se păstrează la Marea Lavră și la Dionisiu pe Muntele Athos, la mănăstirea Kykkos și la mănăstirea Sfânta Tecla din Cipru, la Lavra Sfântului Alexandru Nevski din Sankt Petersburg și la biserica Sfântul Gheorghe al Grecilor din Veneția. Biserica o cheamă în ajutor la călugărirea femeilor. În Apus Biserica Romei a scos-⁠o din calendar în 1969, pentru lipsa dovezilor istorice.