Ștefan Dragutin

Ștefan Dragutin a fost rege al Serbiei din 1276 până în 1282, apoi stăpân al unui regat aparte în nord, și a murit ca monah în 1316 cu numele Teoctist. În lista sfinților sârbi este cinstit la 12 noiembrie sau 30 octombrie, după calendarul vechi și cel nou.

Începuturile

Dragutin era fiul cel mare al regelui Ștefan Uroš I și al reginei Elena din Anjou. Locul și anul nașterii nu se știu sigur; se dau anii dintre 1244 și 1253. S-⁠a căsătorit cu Caterina, nepoata regelui Béla al IV-⁠lea al Ungariei, probabil după pacea încheiată în 1268 între Uroš și unguri. Până în 1271 purta titlul de „rege tânăr”, semn al dreptului său de a-⁠i urma tatălui la tron. Dragutin și soția lui au trăit la curtea tatălui său. Se spune că socrii unguri se așteptau ca Uroš să-⁠i dea fiului o parte din regat, dar Uroš, care se ostenise să-⁠și întărească puterea centrală, n-⁠a vrut.

Domnia

În 1276 Dragutin s-⁠a răsculat și, ajutat de unguri, l-⁠a învins pe tatăl său lângă Gacko. Uroš a renunțat fără altă împotrivire și s-⁠a retras la mănăstirea Sopoćani, unde a murit un an mai târziu. Dragutin a lăsat politica de centralizare a tatălui său și a dat mamei sale, în apanaj, teritorii întinse. În 1282, după o cădere de pe cal în care și-⁠a rupt piciorul, a lăsat tronul fratelui său Milutin, dar a păstrat nordul Serbiei, de lângă hotarul Ungariei. Doi ani mai târziu, cumnatul lui, regele Ladislau al IV-⁠lea al Ungariei, i-⁠a dat trei banate, Mačva, Usora și Soli. Dragutin a fost cel dintâi stăpânitor sârb al Belgradului. Cu sprijinul fratelui său a luat și Banatul Braničevo, în 1284 sau 1285.

Neînțelegerile cu Milutin

În teorie, a fost vasal și fratelui său, pentru ținuturile sârbești, și regilor Ungariei, pentru banate, dar din anii 1290 a condus ca un stăpân neatârnat. Neînțelegerile cu Milutin au ajuns, în 1301, război deschis, iar din 1307 a făcut adesea incursiuni împotriva domnilor unguri vecini. Cei mai mulți nobili sârbi l-⁠au sprijinit, dar în 1311 sau 1312 mercenarii lui Milutin l-⁠au înfrânt, iar el a fost silit să facă pace cu fratele său.

Călugăria și sfârșitul

Cu puțin înainte de moarte s-⁠a făcut monah, cu numele Teoctist. După biografia arhiepiscopului Danilo al II-⁠lea, în ceasul morții a spus că nu poate fi cinstit ca sfânt. A murit la 12 martie 1316 și a fost îngropat la mănăstirea Đurđevi Stupovi, a cărei al doilea ctitor este socotit.