Nicandru de Pskov

Cuviosul Nicandru de la Pskov (Nicandru Pustnicul, în lume Nicon) a fost monah rus, întemeietorul pustiei Buneivestiri a lui Nicandru, născut la 24 iulie 1507 în satul Videlebie, în ținutul Pskov, și adormit la 24 septembrie 1581 (după alte date, 1582). Este cinstit ca făcător de minuni. Este pomenit la 24 septembrie, ziua adormirii, la 25 martie, hramul pustiei, la 29 iunie, ziua aflării moaștelor, și în soborul sfinților din Pskov. Izvoarele noastre spun puține despre viața lui de monah.

Tinerețea

S-⁠a născut în familia de țărani a lui Filip și a Anastasiei și a primit la botez numele Nicon. După viața lui, Nicon nu iubea nici jocurile potrivite vârstei lui, nici hainele frumoase și nu lua parte la vorbe deșarte, purta mereu haină simplă și iubea sărăcia duhovnicească și curăția inimii, ducând neîncetat luptă cu vrăjmașul neamului omenesc, pregătindu-⁠se astfel pentru nevoințe duhovnicești și mai mari. Între timp tatăl lui a murit. Voia să învețe carte ca să citească singur Sfânta Scriptură.

La șaptesprezece ani și-⁠a convins mama să dea o parte din avere celor lipsiți, o parte bisericilor și să părăsească lumea deșartă. Anastasia a intrat într-⁠o mănăstire de maici, unde a fost tunsă, și în curând a trecut la viața veșnică. Atunci Nicon a plecat la Pskov, a vizitat toate bisericile și mănăstirile de acolo, a mers și la mănăstirile din împrejurimi și a ajuns în cele din urmă la locurile însemnate de nevoințele Sfinților Eufrosin și Sava. Apoi s-⁠a întors la Pskov, unde l-⁠a întâmpinat un om cucernic, Filip, care l-⁠a primit în casa lui la lucru. Văzând dorința lui Nicon de a pricepe Sfânta Scriptură, Filip l-⁠a dat la învățătură la un diacon, vestit pentru cunoștințele și înțelepciunea lui.

Moaștele și cinstirea

În 1686, din porunca patriarhului Ioachim, din pricina zvonurilor despre minunile lui, moaștele cuviosului au fost cercetate și găsite neputrezite. Atunci s-⁠au alcătuit viața lui și slujba. Patriarhul Ioachim, după ce a cercetat viața și slujba cuviosului, a poruncit să i se serbeze pomenirea la hramul mănăstirii, adică la praznicul Bunei Vestiri, și la 24 septembrie, ziua adormirii.