Eladie din Anazarv

Sfântul Mucenic Eladie din Anazarv a fost temnicerul care a supravegheat închisoarea orașului Anazarv în vremea împăraților Diocletian și Maximian și a ajuns mucenic după ce a crezut în Hristos prin vorbele și răbdarea Sfintei Muceniță Teodulia.

Dregătorul cetății, Pelagiu, era foarte cumplit. Slujitorii lui căutau creștini în toată provincia și îi aduceau la judecată, unde, ascultând porunca împăratului, trebuiau să se închine idolilor. Odată i-⁠a fost adusă o femeie creștină, Teodulia. Ea a răspuns că este creștină, că acest nume este al ei cel cinstit și veșnic, că se închină unicului Dumnezeu adevărat și nu se va închina unei pietre. Pelagiu s-⁠a înfuriat și a poruncit chinurile, dar Domnul a ajutat-⁠o pe Teodulia și ea nu a simțit durerea.

Duși în templul lui Adrian, venerat ca cel mai puternic zeu, ea s-⁠a rugat Dumnezeului adevărat, a suflat asupra idolului, iar acesta s-⁠a făcut praf. Pelagiu s-⁠a înspăimântat și i-⁠a cerut să-⁠l ridice din țărână, făgăduind că primește creștinismul. Teodulia s-⁠a rugat lui Iisus și idolul a stat iarăși întreg la locul lui, dar Pelagiu nu și-⁠a ținut cuvântul și a chinuit-⁠o și mai cumplit.

În timpul acestor chinuri s-⁠a apropiat de dregător Eladie, care păzea pe cei din închisoare, și l-⁠a rugat să-⁠i dea pe fecioara Teodulia, făgăduind că o va face să se închine zeilor, căci voia să se facă vestit și să primească cinste de la dregător. A supus-⁠o la chinuri grele, întrecându-⁠l în cruzime pe Pelagiu. Teodulia s-⁠a rugat lui Dumnezeu să-⁠i dea răbdare, a primit îndată ajutor și s-⁠a vindecat.

Chinuitorul a rămas uluit, iar Teodulia l-⁠a sfătuit să se facă creștin, ca să primească cinstea veșnică în Împărăția lui Hristos. Astfel, prin rugăciunile și sfaturile ei, Eladie a ajuns la cunoașterea adevărului, a crezut în Hristos și a mărturisit pe adevăratul Dumnezeu înaintea dregătorului. Pentru aceasta a primit și el cununa muceniciei: i s-⁠a tăiat capul cu sabia și trupul a fost aruncat în mare.

Teodulia a fost aruncată într-⁠un cuptor aprins, dar a rămas nevătămată. Apoi a fost întinsă pe o tigaie, stropită cu smoală, ceară și untdelemn fierbinți, dar tigaia încinsă a sărit în bucăți și focul a ars mulți oameni, între care pe dregătorul Pelagiu, care a murit îngrozitor, în timp ce Teodulia a rămas iarăși nevătămată. Văzând această minune, mulți au crezut în Hristos, între ei cetățenii de seamă Macarie și Evagrie.

Păgânii au continuat și mai cumplit să-⁠i chinuie pe creștini: au aprins cuptorul și au aruncat în el pe Teodulia, pe Macarie, pe Evagrie și pe mulți alții care crezuseră. Toți au primit moartea muceniciei cu rugăciune pe buze.

Sinaxarul pomenește pe Teodulia, Eladie și ceilalți la 18 februarie (stil nou).