Eneour

Sfântul Eneour (Enéour, în bretonă Eneour) este un sfânt breton semilegendar, sihastru din veacul al VI-⁠lea, a cărui sfințenie nu este recunoscută oficial de Biserica Catolică. Se mai numește Enegwor, Enemour, Enevor sau Ener.

Tradiția spune că era de origine galeză și că a venit din insula Britania pe o „corabie de piatră”, împreună cu sora lui, Thumette, și a coborât la țărm în ținutul Bigouden. Viața surorii lui este la fel de necunoscută ca a lui. Numele lui apare de trei ori în cartularul de la Landévennec și o dată în cel de la Redon, precum și în litaniile Misalului din Saint-⁠Vougay. Chiar dacă este înfățișat cu toiag și mitră în biserica din Plounéour-⁠Ménez, asta nu dovedește că ar fi fost episcop sau egumen; poate doar că a adunat în jurul lui câțiva ucenici.

Trei localități din Finistère îi poartă numele: Plounéour-⁠Ménez, Plounéour-⁠Trez și Plonéour-⁠Lanvern. După legendă este îngropat în biserica din Plounéour-⁠Ménez, iar la nord de Roc'h Trevezel se arată o stâncă cu scobituri în care povestea vede urma pălăriei, a cărții, a sandalelor și a trupului lui. La Ploneis există un izvor închinat lui. Este pomenit la 4 mai, după calendarul apusean (stil nou).