Eoban

Sfântul Eoban a fost episcop al Utrechtului, tovarăș al Sfântului Bonifaciu, și a murit ucis la Dokkum la 5 iunie 754, împreună cu Bonifaciu, în ultima lor călătorie misionară spre Frizia. În Germania este cinstit ca episcop și mucenic. Sursele noastre îl numesc sfânt sfințit mucenic și dau pomenirea la 5 iunie și la 7 iulie. Ele nu citează un act ortodox de canonizare, de aceea îl privim ca pe un sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus.

Se știe puțin despre el în afară de ce spune Viața lui Bonifaciu. Era se pare anglo-⁠saxon, preot, venit în Germania împreună cu Bonifaciu. Viața scrisă de Willibald îl numește în 753 horepiscop. Martirologiul din Fulda și a treia Viață a lui Bonifaciu îl pomenesc ca episcop. A condus eparhia Utrecht, ca urmaș al episcopului Vera.

Potrivit Vieții lui Bonifaciu scrisă de Willibald, în dimineața de 5 iunie 754 Bonifaciu și încă cincizeci de însoțitori, între care, probabil, se afla și Eoban (Viața nu numește pe niciunul dintre tovarăși), au fost uciși la Dokkum, în Țările de Jos, de frizonii păgâni. Urmaș al lui Eoban la Utrecht a fost episcopul Grigorie.

După 756 moaștele episcopilor de Utrecht Eoban și Adalar au fost mutate la mănăstirea Fulda și îngropate lângă Sfântul Bonifaciu. Înainte de 1100 au fost mutate la Erfurt. Se socotește că atunci a început la Erfurt cinstirea tovarășilor lui Bonifaciu. Sarcofagul cu moaștele sfinților Adalar și Eoban din catedrala din Erfurt se datează în jurul anului 1350. Erfurtul a devenit loc deosebit al cinstirii sfinților Eoban și Adalar. Sfântul Eoban este cinstit și în Anglia, iar Niccolò Circignani l-⁠a zugrăvit între sfinții și mucenicii englezi din Colegiul Englez din Roma. Cinstirea lui a avut însemnătate pentru catolicii englezi.