Iona și Vasian

Cuvioșii Iona și Vasian au fost monahi ai mănăstirii Solovki, ucenici ai sfântului ierarh Filip, cinstiți ca făcători de minuni la Solovki și la Pertoma. În Biserica Rusă sunt pomeniți în ceata cuvioșilor, după calendarul vechi, la 5 iunie, pentru aflarea moaștelor, și la 12 iunie.

În 1561, pe când se zidea catolicoanele mănăstirii Solovki, Iona și Vasian au fost trimiși pe uscat după var. La întoarcere, la vărsarea Dvinei de Nord în Marea Albă, i-⁠a prins o furtună și s-⁠au înecat. Trupurile lor, care după tradiție s-⁠au arătat nestricate, au fost îngropate de țăranii din partea locului. În 1599 s-⁠a ridicat o capelă deasupra moaștelor, în jurul căreia s-⁠a întemeiat mai târziu mănăstirea Pertoma, unde moaștele au stat sub pământ. În 1864 s-⁠a făcut o raclă nouă pentru ele, lucrare a lui Verhovțev.

Izvorul sârbesc spune că s-⁠au înecat și au fost aruncați la mal în 1651, dar anul acesta nu se potrivește cu celelalte știri. După acel izvor, deasupra mormântului lor s-⁠a arătat un semn și, de aceea, în locul acela s-⁠a zidit o biserică, iar apoi s-⁠a ridicat mănăstirea Pertoma. Odată, țarul Petru cel Mare, scăpat de o furtună, a petrecut acolo trei zile, a făcut o cruce și a pus-⁠o pe mal.