Teodor de la Iordan

Cuviosul Teodor de la Iordan (Teodor Pustnicul) a fost sihastru în pustia Iordanului, în veacul al VI-⁠lea, și este sfânt al Bisericii Ortodoxe. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 5 iunie (18 iunie după calendarul nou, în Biserica Sârbă), la fel ca Biserica Catolică. Izvorul sârb spune că a murit în anul 583.

Izvorul rus îl numește eunuc. Încă din tinerețe a lăsat viața lumească, a primit monahismul și s-⁠a retras în pustia Iordanului, ca monah singuratic, răspunzând chemării lui Hristos. Ca rod al Duhului Sfânt, a primit darul facerii de minuni, pentru cei pe care Dumnezeu i-⁠a adus în viața lui ca să-⁠i slujească.

Se povestește că, pe când călătorea cu o corabie spre Constantinopol, corabia s-⁠a abătut din drum și apa de băut s-⁠a sfârșit. Când toți călătorii erau aproape de moarte din pricina setei, Teodor și-⁠a ridicat mâinile spre cer, s-⁠a rugat lui Dumnezeu și a însemnat cu semnul crucii apa mării. Apoi a spus corăbierilor să scoată apă din mare și să bea. Și când au băut, apa era dulce. Când toți cei de față au început să se închine lui Teodor, el i-⁠a rugat să mulțumească nu lui, ci lui Dumnezeu, care a făcut această minune din iubirea Lui de oameni, și care a avut milă de setea cumplită a oamenilor. Dimitrie al Rostovului a povestit întâmplarea în același fel.