Teodor Iaroslavici

Binecredinciosul cneaz Teodor Iaroslavici a fost cneaz al Novgorodului în anii 1228 până la 1229 și 1230 până la 1233, fiu al marelui cneaz Iaroslav Vsevolodovici și fratele mai mare al lui Alexandru Nevski. S-⁠a născut în 1219 (după alte știri, în februarie 1220) și a murit pe neașteptate la 5 iunie 1233, la numai treisprezece ani. Biserica Rusă îl cinstește între cneazurile binecredincioase la 5 iunie. Locul moaștelor lui este îndoielnic.

Copilăria

A fost fiul marelui cneaz al Kievului și al Vladimirului, Iaroslav Vsevolodovici, din a doua căsătorie, cu Rostislava-⁠Teodosia Mstislavna, călugărită Eufrosina, fiica cneazului Mstislav cel Viteaz al Novgorodului și Galiției. S-⁠a născut la Pereiaslav. Numele lui a fost neobișnuit în istoria Riurikizilor, în două feluri: a primit la botez același nume ca tatăl, Iaroslav-⁠Teodor Vsevolodovici, și, cel mai probabil, nu i s-⁠a dat un nume slav, „cnezesc”, nici lui, nici fratelui Alexandru, căci toate izvoarele îi numesc numai cu nume creștine. În 1225 Iaroslav i-⁠a făcut pe fii „tundere cnezească”, rânduiala de închinare în ostași, făcută de episcopul de Suzdal Simon, după care boierul voievod Teodor Danilovici a început să-⁠i învețe meșteșugul armelor.

La Novgorod

În 1228, Teodor, în vârstă de opt ani, și fratele lui mai mic, Alexandru (Nevski), de șapte, au fost lăsați de tatăl lor la Novgorod, sub paza lui Teodor Danilovici și a tiunului Iachim, pe când tatăl, cu oastea de la Pereiaslav, se pregătea să plece în campanie împotriva Rigăi. Iarna, în vreme de foamete, fără să aștepte răspuns de la tată la cererea novgorodenilor de a desființa darea numită zabojničie, în noaptea de 20 februarie 1229 Teodor Danilovici și tiunul Iachim au fugit pe ascuns din oraș cu cneajii Teodor și Alexandru, de teama răzbunării novgorodenilor răsculați. În 1230, când novgorodenii l-⁠au chemat iar pe Iaroslav, el, după două săptămâni la Novgorod, a așezat la domnie în țara Novgorodului pe Teodor, împreună cu Alexandru. În 1232, din porunca unchiului său, marele cneaz Iuri Vsevolodovici, a luat parte la o campanie împotriva mordvinilor. A murit pe neașteptate, în vârstă de treisprezece ani, înainte de căsătoria planificată cu fiica lui Mihail al Cernigovului, Eufrosina, canonizată și ea mai târziu, la Novgorod, la 5 iunie 1233. A fost îngropat în catedrala Sfântul Gheorghe a mănăstirii Iuriev, lângă intrarea de sud.

Moaștele

La începutul anilor 1930, M. K. Karger a deschis sarcofagul și a găsit oase de adolescent de 13 până la 15 ani, aruncate în dezordine. Rămășițele scoase la săpături au fost expuse în catedrala mănăstirii Iuriev și au fost nimicite în timpul ocupației fasciste a Novgorodului. După Vremea Tulburărilor, în ținutul Novgorodului se afla oastea comandantului suedez Jacob De la Gardie, chemată să apere împotriva polonezilor. În 1616 (sau 1614) jefuitori suedezi au prădat mormintele catedralei Sfântul Gheorghe. Din Catalogul sfințeniilor Novgorodului din 1634 se vede că trupul lui, probabil cel arătat lângă zidul bisericii, a fost socotit neputrezit și mutat ca sfinte moaște în paraclisul Nașterii Maicii Domnului din catedrala Sfânta Sofia din Novgorod.

În 1987 expediția arheologică a lui V. L. Ianin a deschis mormântul „cneazului Teodor Iaroslavici” și s-⁠a făcut cercetarea medico-⁠legală a rămășițelor mumificate. S-⁠a stabilit că aparțineau unui bărbat de patruzeci și cinci până la cincizeci de ani, care nu putea fi adolescentul Teodor Iaroslavici. Săpăturile din catedrala Sfântul Gheorghe și din Sfânta Sofia au dovedit că acea mumie este a cneazului Dimitrie Șemiaka. A doua versiune despre locul moaștelor sfântului cneaz este orașul Vladimir. După tradiția înscrisă pe zidurile bisericii Sfântul Gheorghe din Vladimir, acolo se află moaștele Sfântului Teodor și ale mamei lui, Teodosia Mstislavna (în monahism Eufrosina).