Bonifaciu

Sfântul Sfințit Mucenic Bonifaciu, născut Wynfreth sau Winfrid, a fost un monah benedictin englez, misionar și arhiepiscop, numit Apostolul germanilor. A pus temeliile Bisericii în Germania, a organizat Biserica francilor și a primit cununa muceniciei în Frizia, la 5 iunie 754, împreună cu alți cincizeci și doi de tovarăși. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 5 iunie, ca sfânt din vremea Bisericii nedespărțite, iar moaștele lui se păstrează la Fulda.

Începuturile

Cea mai veche viață a lui, scrisă de Willibald, nu spune unde s-⁠a născut. Tradiția mai târzie vorbește de Crediton, iar anul se pune în jur de 675 (sinaxarul grecesc spune 672). Wynfreth era dintr-⁠o familie înstărită și cinstită și, împotriva voii tatălui său, s-⁠a închinat din tinerețe vieții monahale. A învățat în mănăstirea din Exeter, apoi în cea din Nursling, aproape de Southampton, sub egumenul Winberht, un centru de învățătură. A predat în școala mănăstirii, a scris prima gramatică latină apărută în Anglia, Ars Grammatica, și la treizeci de ani a fost hirotonit preot.

Primele încercări în Frizia

În 716 a plecat ca misionar la frizoni, la Marea Nordului, dar războiul dintre Carol Martel și regele frizon Radbod a nimicit lucrarea. Împreună cu Willibrord, Apostolul frizonilor, a petrecut un an la Utrecht, apoi s-⁠a întors la Nursling. Când egumenul Winberht a adormit, frații voiau să-⁠l aleagă pe el, dar Wynfreth a refuzat egumenia, ca să se dăruiască misiunii.

La Roma și în Germania

În anii 718 sau 719 a mers la Roma, unde papa Grigorie al II-⁠lea l-⁠a numit episcop misionar pentru ținuturile germanice și i-⁠a dat numele Bonifaciu, după un mucenic din primele veacuri. N-⁠a mai văzut Anglia niciodată, dar a ținut legătura prin scrisori cu ai lui până la sfârșit. A lucrat în Turingia, în Hesse și în Bavaria, a botezat mulțime de păgâni și a adus înapoi la dreapta credință creștini rătăciți.

Potrivit lui Willibald, într-⁠un loc de lângă Fritzlar, în Hesse, Bonifaciu a început să taie stejarul închinat zeului Donar, numit de biograf stejarul lui Jupiter. Un vânt puternic a doborât copacul, iar păgânii, văzând că zeul nu s-⁠a răzbunat, s-⁠au mirat și au crezut. Din lemnul lui Bonifaciu a ridicat o biserică, începutul mănăstirii de la Fritzlar. Cercetătorii de azi observă că întâmplarea a fost, cel mai probabil, bine pregătită dinainte, în apropierea unei cetăți france, și că viața o înfățișează ca pe fapta unui singur om.

Arhiepiscop și reformator

În 732 papa Grigorie al III-⁠lea i-⁠a dat pallium-⁠ul de arhiepiscop. La a treia sa vizită la Roma, în 737 sau 738, a fost numit legat papal în Germania. Cu sprijinul ducelui Odilo a înființat în Bavaria patru episcopii, la Salzburg, Regensburg, Freising și Passau, și a rânduit altele în Turingia, în Hesse și în Franconia, între ele Würzburg. În 745 i s-⁠a dat scaunul Mainzului.

Cu sprijinul lui Carloman a reunit în 743 Sinodul germanic, în care au fost adoptate reguli mai aspre pentru cler. Bonifaciu a luptat pentru o Biserică a francilor mai strâns legată de Roma, dar nu a putut opri jefuirea bunurilor Bisericii de către nobili. În 742 ucenicul său Sturm a întemeiat la Fulda mănăstirea care avea să devină un mare centru al învățăturii. Sinaxarul grecesc povestește că Pepin cel Scurt a fost încoronat de el la Soissons în 751, dar istoricii de azi socot că această știre nu este sigură.

Ucenicii

Bonifaciu a chemat din Anglia bărbați și femei evlavioase, care au lucrat cu osteneală la creștinarea germanilor și la organizarea Bisericii. Între ei sunt Sfinții Wigbert, Burchard, Lull, Thecla, Bertigita, Conrude și Lioba, care era nepoata lui și a venit cu încă treizeci de monahii din mănăstirea din Wimborne. A întemeiat mănăstiri, între care Fulda și Ohrdruf. S-⁠au păstrat multe dintre scrisorile lui. Într-⁠una, către arhiepiscopul Cuthbert de Canterbury, el scrie că nu trebuie să fim câini muți, străji adormite sau năimiți care fug când văd lupul, ci păstori treji, care propovăduiesc Evanghelia mici și mari, bogați și săraci, în orice loc și vreme.

Mucenicia

În 754, cu încuviințarea papei Ștefan al II-⁠lea, Bonifaciu l-⁠a hirotonit pe Lull ca urmaș în Germania și a plecat la bătrânețe în Frizia de răsărit cu un grup de tovarăși. În acel an a botezat mii de păgâni. A chemat noii creștini la un loc nu departe de Dokkum, pe malul unui râu, ca să primească Mirungerea. În locul lor au venit oameni înarmați și au atacat tabăra misionară.

Viețile spun că Bonifaciu a oprit pe însoțitorii care vroiau să se apere, cu cuvintele Scripturii despre a nu răsplăti răul cu rău, ci a birui răul prin bine. A fost ucis la 5 iunie 754, împreună cu cincizeci și doi de oameni, între care episcopul Eoban, trei preoți, trei diaconi, patru monahi și patruzeci de mireni. Atacatorii au căutat comori și au găsit în lăzi doar cărți. Una dintre ele, Codexul lui Ragyndrudis, păstrat la Fulda, are tăieturi care ar putea fi de sabie sau de topor. După a doua viață a lui, un martor a văzut că sfântul, în clipa morții, ținea ridicată deasupra capului o Evanghelie, ca scut duhovnicesc.

Moaștele și cinstirea

Trupul lui a fost dus din Frizia la Utrecht, apoi la Mainz, și în cele din urmă la Fulda, unde izvoarele povestesc diferit rolul episcopului Lull. Moaștele se află într-⁠un sarcofag sub altarul principal al catedralei din Fulda, loc de pelerinaj creștin. Cinstirea lui la Fulda a început îndată după moarte. În jur de zece ani mai târziu mormântul a primit o lespede ornamentată. După ridicarea bazilicii lui Ratgar, sfințită în 791, moaștele au fost mutate, iar în 819 așezate într-⁠o absidă nouă. La Dokkum, potrivit lui Willibald, în locul unde calul unui trecător și-⁠a înfipt copita în noroi a țâșnit un izvor, iar în veacul al IX-⁠lea acolo era o biserică.

Sfântul Bonifaciu este cinstit în Occident, mai ales în Germania, ca patron al ținuturilor germane. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 5 iunie. Portalul Doxologia al Bisericii Ortodoxe Române îl așază la 5 iunie, sub numele de Sfântul Bonifatie, Apostolul Germaniei, iar Sinaxarul grecesc are și el viața lui. Cum a trăit cu veacuri înainte de despărțirea Bisericilor, el este cinstit de ortodocși ca sfânt al Bisericii nedespărțite. În 2019 consiliul comitatului Devon l-⁠a recunoscut ocrotitor al comitatului, cu sprijinul conducătorilor locali ai Bisericii Anglicane, Catolice, Ortodoxe și ai altor Biserici.