Eufimian Făcătorul de minuni

Sfântul Eufimian Făcătorul de minuni a fost un pustnic al Ciprului, cinstit cu o biserică în satul Lysi. Este pomenit la 14 noiembrie (stil nou, în Biserica Ciprului).

Potrivit cronicarului Leontie Machairas, a trăit în apropierea satului Lefkoniko, în câmpia Messaoria, și a fost unul dintre cei trei sute de refugiați din Palestina care au fugit în Cipru în prigoana arabă de la mijlocul secolului al XII-⁠lea. Acești oameni, creștini greci de rând, plecaseră să lupte în a doua cruciadă (1147 până în 1149), dar când au ajuns în Palestina lupta se sfârșise. Au mers atunci la Ierusalim și s-⁠au închinat la Locurile Sfinte, apoi au vrut să se nevoiască în pustia Iordanului, dar năvălirile arabe i-⁠au silit să fugă în Cipru, unde fiecare s-⁠a retras în singurătate.

Eufimian a străbătut multe locuri, dealuri, munți și râpe și a ajuns acolo unde se află astăzi capela cu numele lui. A trăit într-⁠o peșteră, într-⁠o groapă în pământ, și a băut apă dintr-⁠un râu din apropiere. În rugăciune, post și priveghere, harul dumnezeiesc l-⁠a umbrit și a primit darul de a face multe minuni în folosul creștinilor. Mulți veneau să-⁠i asculte cuvintele și să primească binecuvântarea lui. A murit la bătrânețe, iubit de popor, și a fost îngropat acolo unde a trăit. Pe la 1300 credincioșii au ridicat în cinstea lui o biserică bizantină frumoasă, împodobită cu fresce.

Cu timpul numele sfântului s-⁠a stricat în graiul cipriot, devenind Fenianos, Timianos sau Tomianos. După tradiția locuitorilor, el vindecă insomnia. Înainte de invazia turcă din 1974, mii de oameni veneau la biserică de praznicul lui, la 14 noiembrie. Astăzi ea se află în zona ocupată. Frescele ei din secolul al XIV-⁠lea au fost scoase și s-⁠au regăsit în Houston, în Statele Unite; în 1992 Fundația Menil le-⁠a primit în împrumut pe douăzeci de ani, recunoscând că aparțin Bisericii Ciprului, iar în 1997 le-⁠a expus într-⁠o capelă anume zidită, Capela Frescelor Bizantine.