Eugipiu

Cuviosul Eugipiu a fost ucenicul și biograful Sfântului Severin al Noricului și egumen al mănăstirii de la Castellum Lucullanum, lângă Neapole. A trecut la Domnul pe la anul 535, lăsând în urmă o viață a părintelui său duhovnicesc care a rămas prețioasă pentru istoria Europei de la sfârșitul Antichității.

Despre viața lui se știe puțin. Probabil că s-⁠a născut în nordul Africii, pe la anul 460. S-⁠a ostenit mult cercetătorii să afle dacă l-⁠a cunoscut pe Sfântul Severin, evanghelizatorul Noricului, adică al Austriei de azi, încă din timpul vieții lui. Unii cred că da, dar cei mai mulți socot că a intrat în obște abia după moartea lui Severin, la începutul anului 482.

După ce romanii au fost scoși din provincie în anul 488, monahii au dus rămășițele sfântului în Italia, mai întâi la Montefeltro, iar apoi, în vremea papei Gelasie I (492-496), în împrejurimile Neapolei. Acolo, în Castellum Lucullanum (unde se află astăzi Castel dell'Ovo), Eugipiu a ridicat un mausoleu, apoi o mănăstire. A fost egumenul ei până la moarte, mai mult de un sfert de veac, și a fost un om cu mare trecere în Biserică, în legătură prin scrisori cu Dionisie cel Mic, Fulgențiu din Ruspe, Casiodor și alții.

În anul 511 a încheiat Viața Sfântului Severin, scrisă din povestirile adunate de el, în formă simplă. A trimis-⁠o diaconului Pascasiu din Roma, rugându-⁠l, ca pe un om foarte priceput în scris, să o rescrie, dar Pascasiu a răspuns că faptele și minunile sfântului nu pot fi descrise mai bine decât a făcut-⁠o el. Lucrarea a fost mult citită în Evul Mediu și este și acum un izvor de preț pentru Noricul din vremea năvălirilor barbare.

La Neapole a alcătuit și o antologie de aproximativ o mie de pagini din scrierile Fericitului Augustin, închinată unei rude a lui Casiodor, și a luat parte, probabil, la revizuirea textului latin al Evangheliilor. I se atribuie și un imn închinat Sfântului Severin și o regulă monahală, curând înlocuită de cea a Sfântului Benedict. Regula amintește pentru prima dată o comunitate monahală în San Marino. În Biserica de Apus este pomenit la 15 ianuarie.