Salomeea din Ujarma

Binecredincioasa regină Salomeea din Ujarma (născută după 297, moartă în jurul lui 361) a fost o prințesă armeană din dinastia arsacizilor, căsătorită în neamul domnitor al Iberiei, ajutoare și tovarășă a Sfintei Nino, luminătoarea Georgiei. Este canonizată de Bisericile Georgiană și Armeană, iar în Biserica Georgiană este pomenită, împreună cu Sfânta Perojavra de Sivnia, la 15 ianuarie, a doua zi după pomenirea Sfintei Nino. Izvorul englez spune că canonizările locale sunt recunoscute în toată Biserica Ortodoxă.

Neamul

Era fiica regelui Tiridate al III-⁠lea al Armeniei și a reginei Ashken. Se cunoaște din cronica georgiană veche „Viața regilor”. În tradiția georgiană este numită Salomeea din Ujarma, după cetatea unde se spune că a ridicat o cruce. Numele ei de naștere ar fi fost Beoun, schimbat în Salomeea la căsătorie. După reconstituirea neamurilor, avea un frate, Hosrov al III-⁠lea, și o soră care s-⁠a căsătorit cu Sfântul Husik I, unul dintre întâii catolicoși ai Bisericii Armene.

Regina Iberiei

După tradiția georgiană, era soția regelui Rev al II-⁠lea al Iberiei, fiul și co-⁠domnitorul lui Mirian al III-⁠lea, întâiul rege creștin al Georgiei; după tradiția armeană, a fost soția lui Mirian însuși. Mirian a stăpânit de la 284 până la moartea lui, în 361, iar Rev a domnit împreună cu el din 345 până în 361. Mirian a legat relații pașnice cu împăratul Constantin cel Mare și cu Tiridate al III-⁠lea, iar nunta lui Rev cu Salomeea s-⁠a făcut în 326. Au avut doi fii, Saurmag al II-⁠lea și Trdat. Rev avea ca domeniu cetatea Ujarma, unde a trăit cu soția și familia. Înainte de a trece la creștinism, Salomeea a fost zoroastriană. În 337 a avut un rol în creștinarea Iberiei. A fost contemporană cu Sfânta Nino, care a întors pe iberi la credința creștină, și, după una dintre Vieți, aceasta a vindecat-⁠o pe Salomeea de o boală fără leac. Salomeea a fost una dintre cele dintâi care a primit creștinismul și a sprijinit apoi creștinarea lui Mirian, a curții regale și a Iberiei.

Împreună cu Perojavra de Sivnia, nobilă căsătorită cu stăpânitorul Kartliei, a fost ajutoare și cea mai apropiată tovarășă a Sfintei Nino. Sfânta Nino le-⁠a învățat să se roage; femeile posteau și făceau fapte bune și, fiind de neam ales, au ajutat la răspândirea creștinismului. După ce Mirian a primit credința din porunca lui Dumnezeu, Salomeea a ridicat o cruce la Ujarma. Când Sfânta Nino s-⁠a îmbolnăvit în satul Bodbe, Salomeea și Perojavra au stat lângă patul ei plângând cu amar, iar ea le-⁠a povestit pe patul morții viața ei. Nino a murit între 338 și 340. Spre amintirea ei și ca urmare a lucrării ei, Salomeea și Perojavra au scris după spusele ei Viața „Sfânta Nino, luminătoarea Georgiei”.

Cinstirea

Salomeea a murit într-⁠o zi necunoscută, în jurul lui 361, pe vremea când a murit și soțul ei. În calendarul Bisericii Georgiene numele ei și al Perojavrei au fost înscrise în secolul XX; în Biserica Armeană nu s-⁠a stabilit ziua ei de pomenire, dar se presupune că ar fi fost 29 octombrie.