Sari la conținut

Sfântul Binecredincios

Ceolwulf al Northumbriei

Regele Northumbriei

Rege al Northumbriei între 729 și 737, căruia Beda i-⁠a dedicat Istoria bisericească; a murit monah la Lindisfarne.

Prăznuire
15 ianuariestil vechi 28 ianuarie
Adormit
765secolul VIII
Locul
Lindisfarne

Viața

Sfântul Drept-⁠credincios Ceolwulf a fost rege al Northumbriei între 729 și 737, „preaslăvitul rege” căruia Sfântul Beda Cuviosul i-⁠a dedicat „Istoria bisericească a poporului anglilor”. În 737 a lăsat tronul și s-⁠a făcut monah la Lindisfarne, unde a trăit până la adormirea lui, la 15 ianuarie 765. Biserica îl pomenește la 15 ianuarie.

S-⁠a născut în jurul anului 695, într-⁠una dintre ramurile dinastiei Idingilor, fiul lui Cuthwin din neamul lui Ocga și fratele lui Coenred, care luase tronul în 716. Osric, ultimul din ramura lui Æthelric, a domnit zece ani, iar în 729, cu puțin înainte de moarte, l-⁠a numit pe Ceolwulf urmaș. Era om cu adânc interes monahal și, se pare, puțin potrivit treburilor statului. Cerea sfaturile lui Beda în treburile însemnate, iar Beda, lăudându-⁠i evlavia, avea îndoieli despre priceperea lui la domnie. Beda i-⁠a dedicat în 731 „Istoria bisericească”. Începutul domniei a fost tulburat de facțiuni și răscoale. În toamna anului 731 a fost prins de dușmani și silit să primească tunderea monahală, a fost scos o vreme din domnie, dar a revenit repede. Amănuntele loviturii de stat sunt neclare. Episcopul Acca din Hexham a fost, se spune, lipsit de scaun, ceea ce arată că ar fi sprijinit pe dușmanii regelui. În 732 sau 734 l-⁠a pus pe vărul său, Ecgbert, la scaunul din York. Se crede că ar fi petrecut vreme în Irlanda, poate pentru studii duhovnicești.

Ca rege, a înzestrat mănăstirea Lindisfarne cu multe daruri. A obținut pentru monahi o dezlegare care le îngăduia berea și vinul, împotriva obiceiului celtic, care limita băutura la apă și lapte. În 737 a lăsat tronul vărului său primar Eadberht și s-⁠a retras la Lindisfarne, unde și-⁠a petrecut restul vieții, adormind în iarna 764-765. A fost îngropat lângă Sfântul Cuthbert, iar după rugăciuni la mormântul lui s-⁠au petrecut minuni și a fost socotit sfânt. După unele izvoare, în 830 moaștele lui au fost mutate cu ale Sfântului Cuthbert de la Lindisfarne la Durham, iar după altele episcopul Ecgred le-⁠a mutat la biserica Sfinților Petru, Cuthbert și Ceolwulf, rezidită la Norham.

Prăznuiți în aceeași zi 15 ianuarie