Ioan Colibașul

Sfântul Cuvios Ioan Colibașul (Ioan Kalivitul) a fost monah și pustnic din Constantinopol, în veacul al V-⁠lea, în vremea împăratului Leon I (457-474). Se pomenește la 15 ianuarie.

Copilăria

A fost fiul unei familii nobile și bogate din Constantinopol; tatăl lui, Eutropiu, era general în armata bizantină, iar mama se numea Teodora (după un izvor sârb, era singurul copil). A primit o educație aleasă, învățând teologia creștină și științele lumești (filozofia și retorica). Iubea citirea cărților duhovnicești. Văzându-⁠i dragostea pentru Biserică, părinții i-⁠au dăruit, la vârsta de doisprezece ani, o evanghelie „ferecată cu aur”. Înțelegând deșertăciunea vieții lumești, el râvnea să ducă o viață monahală și a plecat pe ascuns de acasă, într-⁠o mănăstire din Bitinia (după izvorul sârb, împreună cu un monah, într-⁠o mănăstire din Asia Mică), unde a depus jurămintele monahale.

Nevoința

A trăit șase ani în mănăstire, uimindu-⁠i pe frați prin rugăciunea neîntreruptă, prin ascultarea smerită, prin aspra înfrânare și răbdarea în împlinirea îndatoririlor. Mistuit însă de dorul de părinți (în izvorul sârb, ispitit de diavol), a cerut binecuvântarea egumenului să se întoarcă la Constantinopol. S-⁠a așezat acolo, neștiut de nimeni, într-⁠o colibă aflată lângă casa părintească, ca să-⁠și vadă zilnic cei dragi. A trăit în sărăcie, îmbrăcat ca un cerșetor, primind mâncare de la masa părinților săi, care nu l-⁠au recunoscut, fiindcă slăbise mult din pricina posturilor îndelungate. Ținea la el evanghelia primită în copilărie, ca toată averea lui; trei ani (după izvorul sârb) a trăit în rugăciune, cerând de la Dumnezeu mântuirea sufletelor tatălui și mamei sale, răbdând multe batjocuri.

Adormirea

Simțind că i se apropie sfârșitul, a chemat-⁠o pe mama lui și și-⁠a dezvăluit identitatea; părinții l-⁠au recunoscut după evanghelia care îi fusese dăruită în copilărie. A murit înconjurat de părinți, tânăr, probabil în jurul anilor 450 (după izvoare, nu avea mai mult de douăzeci și cinci de ani), și a fost îngropat în straiele de cerșetor, chiar în locul colibei lui. Părinții au zidit deasupra mormântului o biserică, lângă care a fost făcut un azil pentru săraci. În vremea cruciadelor, capul Sfântului Ioan a fost dus la Besançon, în Franța, iar restul moaștelor la Roma. Viața lui, alcătuită de Simeon Metafrastul, este tipărită în Patrologia lui Migne.