Gavriil de la Lesnovo

Sfântul Gavriil de la Lesnovo a fost un pustnic din Balcani, ucenic în duhul Sfântului Ioan de la Rila și tovarăș al Sfinților Ioachim din Osogovo și Prohor din Pčinja. Cei patru sunt cinstiți ca sfinți în Bulgaria, Macedonia de Nord și Serbia. Sărbătoarea sa este la 15 ianuarie (28 ianuarie pe stil nou).

Izvoarele despre el sunt puține și nu se potrivesc în toate privințele. Potrivit Vieții scurte (a Prologului), scrisă în secolul al XII-⁠lea, s-⁠a născut în partea a doua a secolului al XI-⁠lea în satul Osiče, lângă Kriva Palanka, pe atunci în provincia bizantină numită Bulgaria. Alte surse îl așază la începutul secolului al XI-⁠lea sau chiar în secolul al X-⁠lea. Părinții lui erau de neam ales, tatăl fiind sfetnic regal, iar tânărul a primit o bună educație și își petrecea mult timp în rugăciune.

Părinții l-⁠au însurat, dar soția a murit curând. Cu banii părinților a zidit în satul natal biserica Nașterii Maicii Domnului și apoi a intrat în viața monahală. După Viața cea veche, el a întemeiat mănăstirea Lesnovo și a fost primul ei ctitor. După Viața mai târzie, mănăstirea exista deja, iar egumenul i-⁠a îngăduit să trăiască în pustnicie în pădurile Zletovo. A pornit apoi în căutarea unui loc mai singuratic, a locuit lângă Kratovo, pe muntele Osogovo, unde a zidit o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, și apoi în satul Lukovo și pe Muntele Vulturului, în pădurea deasă, unde a petrecut treizeci de ani în post și rugăciune. Încă din viață i se atribuia darul vindecării. S-⁠a mutat la Domnul în secolul al XI-⁠lea sau al XII-⁠lea.

Cinstirea lui a reînviat îndată după moarte. Moaștele sale au fost găsite și, spre cinstea lui, s-⁠a ridicat sau s-⁠a lărgit așezământul de la Lesnovo. Ele au fost mutate la Târnovo, capitala Bulgariei, de țarul Ioan Asan al II-⁠lea (1218-1241), după unele surse de Caloian, iar după cele sârbești de Ioan Șișman (1371-1391), și așezate în biserica Sfinților Apostoli de pe dealul Trapezița, lângă biserica Sfântului Ioan de la Rila. După cucerirea otomană de la sfârșitul secolului al XIV-⁠lea urma lor s-⁠a pierdut.

Biserica de azi a mănăstirii a fost zidită de despotul Ioan Oliver, mare nobil al împăratului Ștefan Dușan (1331-1355). Viața scurtă s-⁠a păstrat într-⁠un singur manuscris, copiat la Lesnovo în 1330 de monahul Stanislav. Există și alte două vieți, din secolele al XV-⁠lea și al XVI-⁠lea, cu mai multe amănunte. Sfântul este socotit ocrotitorul mănăstirii Lesnovo, iar chipul său se păstrează în frescele de la Lesnovo, Patriarhia din Peć, Gračanica, Orahovica și Žurče, aproape de Bitola. În Bulgaria nu există nicio biserică închinată lui, dar o stradă din cartierul Simeonovo al Sofiei îi poartă numele.