Euharie de Trier

Sfântul Ierarh Euharie de Trier este cinstit ca primul episcop al Trierului, în Germania, și ar fi trăit în a doua jumătate a secolului al III-⁠lea. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite.

O veche legendă îl face unul dintre cei șaptezeci și doi de ucenici ai Domnului, trimis în Galia de Sfântul Petru ca episcop, împreună cu diaconul Valeriu și cu ipodiaconul Maternus. La Ellelum, în Alsacia, Maternus a murit, iar ceilalți doi s-⁠au întors la Petru să ceară să fie înviat; Petru i-⁠a dat lui Euharie toiagul său, iar Maternus, mort de patruzeci de zile, a înviat când a fost atins cu el. Numeroși păgâni s-⁠au convertit; după ce au întemeiat multe biserici, cei trei au ajuns la Trier, unde Euharie și-⁠a stabilit scaunul. Legenda adaugă că a înviat un mort și că un înger i-⁠a vestit sfârșitul și l-⁠a arătat pe Valeriu ca urmaș. A păstorit douăzeci și cinci de ani, a adormit la 8 decembrie și a fost înmormântat în biserica Sfântul Ioan din afara cetății. Valeriu a fost episcop cincisprezece ani, apoi Maternus, care între timp întemeiase episcopiile Köln și Tongeren.

Povestea nu se poate sprijini istoric, fiindcă cei trei au fost episcopi în eparhii înființate cu peste un veac după Petru. Evul Mediu urma obiceiul de a data cât mai devreme întemeierea unei eparhii; goliturile tradiției au fost umplute mai târziu, în Gesta Treverorum, cu un amestec de adevăr și de legendă. Calendarele ortodoxe îl pomenesc la 10 noiembrie.

Este pomenit la 10 noiembrie, data liturgică din calendarul ortodox (aceeași zi a lunii pe stil vechi și pe stil nou).