Eulogie al Alexandriei

Sfântul Eulogie a fost patriarh grec al Alexandriei, de pe la 580 până în 608, mare apărător al dreptei credințe împotriva monofizitismului și prieten apropiat al papei Grigorie cel Mare. Biserica îl pomenește ca pe un ierarh învățat, care a dat Bisericii Alexandriei, pentru o vreme, viață nouă.

A fost mai întâi monah la Antiohia, apoi întâiul egumen al mănăstirii Maicii Domnului din acel oraș. A ajuns apoi patriarh al Alexandriei, în vremea împăraților Mauriciu și Focas, înaintea Sfântului Ioan Milostivul. A fost un apărător statornic al credinței împotriva diferitelor forme ale monofizitismului. Papa Grigorie cel Mare i-⁠a scris numeroase epistole, plin de cuvinte de prețuire; și-⁠a exprimat dorința ca Eulogie să-⁠i supraviețuiască, recunoscând în el glasul adevărului, iar o carte a lui împotriva agnoeților i-⁠a fost trimisă mai înainte de a fi dată publicității.

Eulogie a combătut pe novațieni, ale căror obști mai existau în eparhia lui, și a susținut unirea ipostatică a celor două firi în Hristos, împotriva lui Nestorie și a lui Eutihie. În 589 a ținut un sinod la Alexandria pentru osândirea a două grupări eretice. A scris împotriva agnoeților, în fruntea cărora era diaconul Temistie, care învățau că Hristos nu știa unele lucruri, cum ar fi ziua Judecății, și împotriva severienilor, teodosienilor, gaianiților și acefalilor. A lăsat unsprezece cuvântări în apărarea papei Leon I și a Sinodului de la Calcedon. Cele mai multe scrieri s-⁠au pierdut; ne-⁠au rămas fragmente prin Biblioteca patriarhului Fotie, între care cele din marea carte despre Sfânta Treime și întrupare. În lucrările lui a dezvoltat învățătura despre voința omenească „firească” în Hristos, vorbind chiar de „două lucrări” și „două voințe”, și astfel a fost un înaintemergător al Sfântului Maxim Mărturisitorul.

A adormit în 608. Se pomenește la 26 februarie și la 13 iunie.