Martinian din Cezareea

Cuviosul Martinian din Cezareea a fost sihastru în Palestina, născut la Cezareea Palestinei, și a adormit în 422 la Atena. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 13 februarie după calendarul vechi (26 februarie după cel nou), iar cea Romano-⁠Catolică la 13 februarie. Viața lui este cunoscută în mai multe variante, care nu se potrivesc în toate.

La optsprezece ani a început viața de zăvorâre într-⁠un loc numit Locul Chivotului. Izvorul sârb spune că s-⁠a retras pe un munte numit Chivotul, în Capadocia, unde a petrecut douăzeci și cinci de ani în post, privegheri, rugăciune și luptă cu multe ispite. Altele spun că locuia într-⁠o peșteră lângă Cezareea Palestinei. Zoe, o femeie cu nume rău, a încercat să-⁠l ispitească, dar el, ca să-⁠i reziste, a stat în foc, descălț, până ce durerea i-⁠a adus lacrimi în ochi și a omorât în el orice poftă. Nu numai că a întors-⁠o pe Zoe la Domnul, dar a și trimis-⁠o la o mănăstire din Betleem.

Potrivit tradiției, după șapte luni Martinian s-⁠a vindecat de arsuri și, în căutare de singurătate, a plecat din chilia din pustie pe o insulă stâncoasă nelocuită. Într-⁠o zi, în timpul unei furtuni, valurile au aruncat acolo o tânără creștină, Fotina. Martinian, ca să nu cadă în ispită, a lăsat-⁠o pe insulă, arătându-⁠i proviziile de pâine și apă pe care i le aducea corăbierul din două în două luni, s-⁠a aruncat în mare și a fost dus la țărm de delfini. După izvorul sârb, a hotărât atunci să nu se mai așeze nicăieri statornic, ci să călătorească neîncetat, și în doi ani a străbătut o sută șaizeci și patru de orașe, îndreptând și sfătuindu-⁠i pe oameni. La bătrânețe a plecat la Atena, unde s-⁠a mutat la Domnul.