Simeon Izvorâtorul de Mir

Sfântul Cuvios Simeon Izvorâtorul de Mir, în lume Ștefan Nemanja, a fost mare jupan al Serbiei din 1166 până în 1196, întemeietorul dinastiei Nemanjici și al statului sârb medieval. La bătrânețe a lăsat tronul, s-⁠a călugărit și a murit ca monah la mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte, la 13 februarie 1199 (unele izvoare dau anul 1200). Biserica Ortodoxă Sârbă îl cinstește ca pe unul dintre cei mai de seamă sfinți ai ei.

Începuturile

S-⁠a născut în jurul anului 1113 sau 1114, la Ribnica din Zeta, lângă Podgorița de azi, ca fiu al lui Zavida, un principe din Zahumlje. Pentru că Zeta de vest ținea de Biserica Romei, a primit întâi botez latin. După ce familia s-⁠a mutat în ținutul Raška, a fost botezat din nou în rânduiala răsăriteană, la Ras, în biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel, și a rămas apoi credincios Ortodoxiei toată viața.

Marele jupan

În 1166 împăratul Manuel I Comnen a așezat peste sârbi pe fratele mai mare al lui Nemanja, Tihomir, iar lui Nemanja i-⁠a dat părți din ținutul Ibarului. Între frați a izbucnit lupta pentru stăpânire. După tradiția păstrată de fiul său, Nemanja a fost întemnițat de frați într-⁠o peșteră, de unde a ieșit prin ajutor de sus. Apoi l-⁠a învins pe Tihomir și a ajuns mare jupan al întregii Serbii, luând numele Ștefan.

Relațiile cu Bizanțul au fost tulburi. După o răscoală, în 1172 a venit desculț și cu o frânghie la gât înaintea lui Manuel, la Niș, și și-⁠a pus sabia la picioarele lui; împăratul l-⁠a lăsat în scaun ca supus. După moartea lui Manuel (1180), Nemanja s-⁠a aliat cu Ungaria și a lărgit țara cu Zeta, Travunia și părți din valea Moravei și din Kosovo. În 1189 a primit la Niș pe împăratul Frederic Barbarossa, care trecea cu cruciada. În 1191 a fost înfrânt de împăratul Isaac al II-⁠lea Angel, dar a păstrat cea mai mare parte a țării.

A luptat și împotriva bogomililor, într-⁠un sobor ținut în jurul anului 1176, cu hotărâri aspre: li s-⁠au ars cărțile și li s-⁠au luat averile, pe care le-⁠a dat leproșilor și săracilor. A fost mare ziditor de biserici: Sfântul Gheorghe din Ras (Đurđevi Stupovi, 1171), Sfântul Nicolae de lângă Kuršumlija și, mai ales, Studenica, cu biserica Maicii Domnului din marmură albă, încheiată în 1190, model pentru arta sârbă. Împreună cu soția sa, Ana, a avut trei fii, Vukan, Ștefan și Rastko, și trei fiice.

Călugărul

În 1192 cel mai tânăr fiu, Rastko, a plecat în Sfântul Munte și s-⁠a călugărit cu numele Sava, spre mâhnirea tatălui. La 25 martie 1196, la un sobor de la Ras, Nemanja a dat tronul fiului mijlociu, Ștefan (mai târziu numit Cel Dintâi Încoronat), și s-⁠a călugărit cu numele Simeon, iar Ana a primit schima cu numele Anastasia. El s-⁠a retras la Studenica, ea la mănăstirea din Kuršumlija. După vreo optsprezece luni a plecat la Athos, la fiul său.

Cu învoirea împăratului, Simeon și Sava au ridicat din ruină mănăstirea Hilandar și au făcut-⁠o cămin al monahilor sârbi. Cartea de danie a mănăstirii datează din acea vreme. Simeon a trăit acolo cu smerenie și nevoință, iar la sfârșit, la aproape optzeci și șase de ani, a cerut să fie așezat pe o rogojină înaintea icoanei Maicii Domnului Hodighitria, cu o piatră drept căpătâi. S-⁠a mutat la Domnul în fața lui Sava și a ucenicilor.

Moaștele și cinstirea

Sava a alcătuit slujba tatălui său, iar viața lui au scris-⁠o mai târziu atât Sava, cât și Ștefan Cel Dintâi Încoronat. În 1207 a adus trupul în Serbia, unde frații Ștefan și Vukan se războiau, și, după tradiție, ei s-⁠au împăcat la sosirea moaștelor. Sfântul a fost așezat la Studenica, în ctitoria sa, iar din mormânt a curs mir. De aici i s-⁠a dat numele de Izvorâtor de Mir. Minunile de la mormânt au dus la canonizarea lui, la scurtă vreme după moarte.

Moaștele odihnesc la Studenica, iar el este cinstit și la Hilandar. Biserica Sârbă îl prăznuiește la 26 februarie, adică 13 februarie după calendarul vechi.