Vasile Gorbaciov

Sfântul Mucenic Vasile Gorbaciov a fost preot și zugrav de icoane, născut la 4 aprilie 1885 în satul Narâșkino, gubernia Saratov, și împușcat la 26 februarie 1938 pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova. Este pomenit la 26 februarie și în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse. Izvoarele noastre nu arată data canonizării.

A absolvit școala bisericească de parohie. În 1905, nevrând să se căsătorească, a intrat la biserica Patimilor Domnului din Saratov, apoi timp de opt ani a fost cântăreț pe strană la Mănăstirea Sfântul Daniil din Moscova. În 1913 și 1914 a fost econom la casa episcopului Inochentie al Turkestanului și Tașkentului, în Vernîi (azi Almatî). Din 1914 a fost citeț la biserica seminarului Alexandr Nevski din Tașkent. În 1915 a fost mobilizat și a slujit ca citeț la biserica de campanie a unui regiment. În 1917 a scăpat ca prin minune de împușcare de către bandiți.

În august 1918, după căsătorie, a fost hirotonit diacon. În 1923 s-⁠a întors în gubernia Saratov, dar nu s-⁠a putut împăca cu tatăl lui, nemulțumit de drumul de slujitor al Bisericii ales de fiu, periculos în acele vremuri, și de soția fiului, care nu se pricepea la munca țărănească. Părintele Vasile a plecat cu familia la Saratov și a slujit ca diacon la catedrala Sfinților Petru și Pavel. La începutul anilor treizeci, din pricina foametei din Volga, s-⁠a mutat cu familia în regiunea Moscovei, în satul Markovo, apoi a fost numit la biserica din Ilinski Pogost, raionul Kurovski.

În 1936 a fost mutat la biserica Sfântul Nicolae din satul Parfentievo, raionul Kolomna, unde, pe lângă diaconie, s-⁠a ocupat de restaurarea zugrăvelilor de pe pereți. În toamna lui 1936 parohul bisericii a fost arestat, iar biserica era să fie închisă. La rugămintea credincioșilor, Vasile a fost hirotonit preot. La începutul lui 1937 biserica a fost totuși închisă; la 13 ianuarie 1938 părintele Vasile a fost numit la biserica Schimbării la Față din satul Bolșie Viazemî, raionul Zvenigorod.

La 15 februarie 1938, de praznicul Întâmpinării Domnului, a fost arestat; percheziția nu a dat nimic. A fost ținut în temnița din Mojaisk și la interogatoriu nu s-⁠a recunoscut vinovat de activitate contrarevoluționară și de răspândire de calomnii împotriva guvernului sovietic. La 19 februarie 1938 troica poliției politice l-⁠a osândit la moarte și l-⁠a mutat în temnița Taganka. A fost împușcat la 26 februarie 1938 și îngropat într-⁠un mormânt necunoscut pe poligonul de la Butovo. Soția lui se numea Vera Trofimova, iar copiii, Taisia, Elizaveta și Viktor.