Fusca din Ravenna

Sfânta Fusca din Ravenna a fost o fată mucenică, ucisă în jurul anului 250, în prigoana lui Deciu, împreună cu doica ei, Maura. Este pomenită la 13 februarie. Izvoarele noastre nu se înțeleg asupra locului: unul spune Ravenna, în Italia, altul, după tradiție, Sabratha, în Libia. Sursa în engleză spune că sunt cinstite de Biserica Romano-⁠Catolică, iar calendarul nostru menaion le dă ziua de 13 februarie.

Viața după cele două povestiri

După sursa în engleză, tatăl ei era un nobil din Ravenna. A fost crescută de Maura, roaba tatălui ei. Amândouă au fost botezate de preotul Ermolaus. Tatăl le-⁠a denunțat judecătorului local, care le-⁠a osândit la moarte la 13 februarie 250. Se spune că Fusca avea cincisprezece ani când a primit mucenicia.

După sursa în rusă, Fusca și doica ei au trăit în Sabratha, în Libia, în secolul al III-⁠lea, iar după tradiție Fusca se trăgea din berberi. Viața ei există în mai multe versiuni, între care unele de la sfârșitul Evului Mediu, una dintre ele în Codex Carthusiae Coloniensis. Fusca, fiica unor părinți păgâni, a auzit de credința creștină la cincisprezece ani. A spus dorința de a cunoaște tainele acestei credințe mai întâi doicii, apoi mamei. Fără să-⁠i spună tatălui, cele trei femei au mers la un preot creștin ascuns, Ermolaus, care le-⁠a luminat în cele de bază ale credinței și a botezat pe cele două fete. Aflând de botez, tatăl, numit Siro, a hotărât să-⁠și pedepsească fiica: a închis-⁠o trei zile într-⁠o cameră, fără mâncare. De mai multe ori a încercat să o convingă să se lepede de creștinism, dar ea a rămas neclintită.

Când a sosit în oraș un nou proconsul, Quinzian, tatăl i-⁠a dat pe mâna lui pe sfintele fecioare. Ostașii trimiși să le prindă pe Fusca și pe Maura le-⁠au găsit împreună cu un înger și nu au îndrăznit să folosească forța. Ambele fete s-⁠au predat de bunăvoie autorităților. Fiindcă nu au vrut să se lepede de creștinism, au fost supuse mai întâi la chinuri, apoi, la 13 februarie, ucise cu o singură lovitură de sabie în coastă.

Moaștele și cinstirea

Când Libia a fost cucerită de musulmani, rămășițele lor au fost aduse la Torcello, o insulă din laguna Veneției, de un marinar numit Vitalie, după tradiție. Moaștele Sfintei Maura se află azi în transeptul din dreapta al bisericii Santa Maria di Lourdes din Milano. Mormântul Sfintei Fusca a devenit loc de pelerinaj la puțină vreme după moartea ei, iar în timpul invaziilor barbare trupul ei a fost ascuns la Torcello. Pe locul îngropării lor s-⁠a ridicat o biserică în secolul al XII-⁠lea. Calendarul liturgic venețian din secolul al XI-⁠lea pomenește, la 3 noiembrie, aflarea minunată a moaștelor Sfintei Fusca de către marinarul Vitalie, care le-⁠a dus la Torcello.

Cinstirea sfintei a început să se răspândească, după cronici, din secolul al XII-⁠lea, când Republica Venețiană era puternică în Mediterana, iar prestigiul ei de centru al credinței se întărea prin aflarea moaștelor multor mucenici. Se poate ca numele celor două mucenițe să fi fost reconstituite după locul de unde veneau moaștele, căci Fusca înseamnă „închisă la culoare”, iar Maura „din Mauretania”. Sfânta Fusca este ocrotitoarea mai multor locuri din Italia și din Croația, unde sunt patru biserici în Istria, iar în croată este numită Foška. O pictură pe un stâlp al Bisericii Nașterii Domnului din Betleem, înfățișând-⁠o, a stârnit interesul cercetătorilor.