Agapie din Edesa

Sfântul Mucenic Agapie din Edesa a pătimit la începutul veacului al IV-⁠lea, împreună cu mama sa, Sfânta Muceniță Vasa, și cu frații săi, Sfinții Mucenici Teognie și Pist. Se pomenesc la 3 septembrie.

Vasa și fiii ei locuiau în cetatea Edesa din Macedonia, în vremea împăratului Maximian. Împăratul a dat o lege prin care poruncea tuturor supușilor să aducă jertfă zeilor păgâni, cu prilejul zilei lui de naștere. Mulți creștini, cuprinși de frică, au ascultat, dar cei întăriți în credință au opus o împotrivire vitejească. Printre ei se afla și Sfânta Vasa cu fiii ei. Ea era din rândul senatorilor, primise credința creștină de la părinți și în ea își crescuse copiii. Soțul ei, Valerian, unul dintre oamenii de seamă ai cetății, ajunsese preot al idolilor. El a fost cel dintâi care a adus jertfă și a turnat vin înaintea idolilor. Atunci Vasa și-⁠a luat fiii deoparte și le-⁠a spus că nu se cuvine să urmeze pilda tatălui; le-⁠a spus că, dacă aleargă spre Hristos și disprețuiesc cele trecătoare, vor primi de la Domnul bunurile veșnice, nestricăcioase.

Teognie, Agapie și Pist au ascultat cuvintele mamei și au refuzat să jertfească idolilor. Atunci Valerian și-⁠a pârât la cârmuitor soția și copiii. Sub ochii mamei, copiii au fost chinuiți. Pe cel mai mare, Teognie, l-⁠au atârnat și l-⁠au zgâriat cu gheare de fier. Lui Agapie, pe atunci tânăr, i s-⁠a jupuit pielea de la cap până la piept, dar mucenicul nu a scos niciun sunet. În cele din urmă l-⁠au chinuit și pe cel mai mic, Pist. Mama nu înceta să-⁠i îmbărbăteze să rabde suferința pentru Hristos. Apoi băieților li s-⁠au tăiat capetele.

Sfânta Vasa a fost închisă în temniță. Păgânii i-⁠au adus mâncare și au sfătuit-⁠o să se supună poruncii împăratului. Ea nu le-⁠a răspuns nimic și a respins toată mâncarea. După șapte zile, un înger a întărit-⁠o cu hrană cerească. La chinurile care au urmat a rămas nevătămată de foc, de apă și de fiare. Harul lui Dumnezeu a apărat-⁠o la fel de cuptorul încins și de loviturile de pietre. Când au dus-⁠o în templul idolilor, ea a spart statuia lui Zeus. Atunci mucenița a fost aruncată în adâncul mării. Dar fără să se aștepte nimeni a sosit o corabie, iar sfânta a fost luată pe ea de trei bărbați strălucitori de lumină (cuviosul Nicodim Aghioritul socotea că erau copiii ei, mai înainte uciși).

După opt zile, sfânta Vasa a coborât singură de pe corabie la cârmuitorul insulei Alon, lângă Cizic, în Propontida sau Marea Marmara. Mai întâi cârmuitorul a ispitit-⁠o cu daruri bogate și veșminte, apoi, după chinuri amănunțite, a silit-⁠o să jertfească zeilor, înfricoșând-⁠o cu muncile. În cele din urmă a întrebat-⁠o de ce nu se teme să moară. Vasa a răspuns: „Mă grăbesc să scap de moarte și să moștenesc viața veșnică”. După bătaia cu bețe, i s-⁠a tăiat capul. Mai târziu, în cinstea ei s-⁠a ridicat o biserică pe un loc înalt, vizibilă de pretutindeni marinarilor, care o socoteau ocrotitoarea lor. Se știe că în jurul anului 450 exista deja la Calcedon o biserică cu hramul Sfintei Muceniță Vasa.

Rugăciunea către Sfânta Vasa izbăvește de descurajare, ajută pe marinari în călătorii, pe părinți în creșterea copiilor, în vindecare și în statornicie în credință, și în împrejurări grele ale vieții.