Evdochia Arhipova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia Arhipova, novice, s-⁠a născut în 1886 în satul Goretovo din ținutul Lohovițî, gubernia Riazan, în familia țăranului Serghei Arhipov. A primit mucenicia prin împușcare la 14 martie 1938, pe poligonul de la Butovo, lângă Moscova, împreună cu cuvioasa muceniță Olga Jiltova și cu mucenicul Vasile Arhipov. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici și mărturisitori ai veacului al XX-⁠lea.

Mănăstirea și biserica din Goretovo

În 1902 a intrat novice la vechea Mănăstire a Kazanului din Riazan, în care locuiau atunci peste trei sute cincizeci de viețuitoare. În 1909 a fost îmbrăcată în rasofor. În 1919 mănăstirea a fost închisă de ateiști, iar Evdochia s-⁠a întors acasă, la Goretovo, unde a trăit cu părinții și nepoții. În 1935 a fost aleasă epitropă a bisericii. Atunci președintele sfatului sătesc a vestit credincioșii că trebuie să repare biserica, altfel va fi închisă.

În 1936, în casa epitropei s-⁠a ținut o adunare a membrilor consiliului bisericesc, în care s-⁠a hotărât să se adune bani pentru reparație, iar Evdochia spunea tuturor celor care veneau la biserică să cumpere lumânări sau să ia prescuri că trebuie strânși bani. Oamenii dădeau cât puteau, spuneau și altora, și așa, încet-⁠încet, s-⁠a adunat suma de patru mii de ruble, iar biserica a fost reparată.

Olga Jiltova s-⁠a născut în 1887 în același sat, în familia țăranului Egor Jiltov, și la optsprezece ani a intrat novice la aceeași mănăstire din Riazan. După închiderea mănăstirii s-⁠a întors acasă și a trăit doar cu mama ei. Când s-⁠a ivit primejdia închiderii bisericii, a mers la unii credincioși ca să-⁠i îndemne să nu uite biserica lui Dumnezeu și să ajute cât pot la reparație.

Vasile Arhipov s-⁠a născut la 26 iulie 1876 în același sat, în familia țăranului Maxim Arhipov. A absolvit școala parohială, a slujit în armată ca soldat în 1916-1917, apoi a lucrat pământul și, la colectivizare, s-⁠a înscris în colhoz. A cântat câțiva ani la strană, iar în 1937 a început să îndeplinească slujba de citeț.

Arestarea

În toamna anului 1937, un agent al NKVD a venit la secretarul organizației locale a Komsomolului și a chemat-⁠o pe epitropa Evdochia Arhipova, cerându-⁠i o listă cu cine este preotul bisericii, cine citețul și cine membru al consiliului bisericesc. A luat lista și a plecat. Curând după aceea, șefului secției NKVD din Lohovițî i s-⁠a trimis un denunț că la Goretovo, la Evdochia Arhipova, a avut loc o „adunare conspirativă a slujitorilor cultului”, de la nouă dimineața la patru după-⁠amiaza, cu încăperea încuiată pe dinăuntru și geamurile acoperite.

La 15 februarie 1938 agenții NKVD au rugat un vecin al Evdochiei să bată la ușa ei, iar ea a deschis ușa vecinului și a fost arestată. La 26 februarie au fost arestați Olga Jiltova și Vasile Arhipov și închiși la Kolomna.

Ancheta și mucenicia

Anchetatorul a întrebat-⁠o pe epitropă de ce vorbește rău despre colhoz și îndeamnă oamenii să dea bani pentru biserică, nu pentru împrumutul de stat. Ea a răspuns că nu a vorbit rău despre colhoz și nu s-⁠a pronunțat împotriva împrumutului, ci doar a strâns bani pentru repararea bisericii. Chemată la interogatoriu, Olga a spus că nu se recunoaște vinovată de nimic. Lui Vasile i s-⁠a spus că, în calitate de citeț, ar fi făcut agitație și ar fi spus că puterea sovietică ne-⁠a fost dată ca pedeapsă, iar el a răspuns că nu a făcut agitație.

Un martor mincinos, secretarul comitetului raional al Komsomolului, a spus că pe 22 noiembrie la locuința monahiei Arhipova a avut loc o adunare ilegală a preoților și monahiilor din Goretovo. În aceeași zi, 26 februarie 1938, ancheta s-⁠a încheiat, iar la 8 martie troica NKVD le-⁠a osândit la moarte pe novicele Evdochia Arhipova și Olga Jiltova și pe citețul Vasile Arhipov. După sentință au fost duși la închisoarea Taganka din Moscova, unde la 13 martie fotograful închisorii i-⁠a fotografiat, ca printre multele persoane osândite să se poată verifica dacă cei scoși la execuție sunt cei potriviți. Au fost împușcate la 14 martie 1938 și îngropate într-⁠o groapă comună necunoscută pe poligonul de la Butovo.

Se pomenește la 14 martie, la 29 mai în Soborul noilor mucenici din Butovo, la 23 iunie în Soborul sfinților din Riazan, și la 5 septembrie în Soborul sfinților din Moscova.