Evdochim de la Vatoped

Sfântul Cuvios Evdochim de la Vatoped este un sfânt al Sfântului Munte Athos despre a cărui viață și fapte nu se cunoaște nimic. Moaștele lui au fost aflate în 1840.

La 5 octombrie 1840, monahii Mănăstirii Vatoped puneau în rânduială cripta frăției. Deodată acoperișul s-⁠a prăbușit, astupând un colț al criptei. Monahii au început să-⁠l curețe și au simțit deodată o bună mireasmă minunată. Eliberând cripta de moloz, au găsit un schelet omenesc învelit într-⁠o haină de pânză. Scheletul era în poziție de îngenunchere, cu mâinile împreunate smerit la piept, ținând o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Sfintele moaște răspândeau o asemenea mireasmă încât a umplut totul de jur împrejur. Frăția mănăstirii a socotit acest lucru semn al bunăvoinței (în greacă „evdokia”) pe care sfântul a aflat-⁠o la Domnul. După haine, murise în prima jumătate a veacului al XVII-⁠lea. Arhiepiscopul Hrisant a spus mitropolitului Grigorie și frăției că oasele noastre, după despărțirea de trup, dau pământului un tribut de miasmă, iar moaștele acestui slujitor al lui Dumnezeu, necunoscut nouă, răspândesc mireasmă de rai; din aceasta se cuvine să socotim că Duhul lui Dumnezeu, care a locuit în el în viață, nu l-⁠a părăsit nici după moarte, și să-⁠L slăvim pe Dumnezeu, minunat întru sfinții Săi.

Moaștele cu mireasmă au fost duse în biserică și de la ele au început vindecările. Cu binecuvântarea Patriarhului Constantinopolului, frăția i-⁠a dat sfântului un nume simbolic, Evdochim, adică cel slăvit sau dat prin bunăvoință, hotărând că, dacă el nu vrea să fie slăvit sub acest nume, se va arăta monahilor și își va spune singur numele. Rămânea o taină cum au ajuns moaștele cuviosului în criptă, căci monahul răposat se îngroapă mai întâi în pământ, iar în criptă se pun după un timp doar oasele.

Potrivit unei păreri, sfântul și-⁠a prevăzut ceasul morții, nu a spus nimănui nimic și, luând icoana Maicii Domnului, s-⁠a ascuns într-⁠un loc depărtat al criptei, unde s-⁠a mutat la Domnul liniștit și smerit. De atunci cuviosul Evdochim cel Nou arătat este cinstit pe Athos. Din moaștele lui continuă să iasă mireasmă și au fost proslăvite prin multe vindecări. La rugăciunile către sfânt s-⁠a vindecat un monah al Sfântului Munte, bolnav de oftică și aproape de moarte. Alt monah, Gavriil, a fost și el vindecat și, în semn de mulțumire, a dăruit o raclă prețioasă de argint pentru cinstitul cap al cuviosului.

După un timp, unui monah de la Vatoped i s-⁠a arătat în vedenie sfântul și i-⁠a spus că adevăratul lui nume este Sava. Tradiția mănăstirii continuă să-⁠l identifice pe Sfântul Evdochim cu Sfântul Sava de la Vatoped din veacul al XIV-⁠lea, dar în această privință au fost exprimate îndoieli, iar Biserica nu a dat o hotărâre.

Se pomenește în Soborul cuvioșilor athoniți, care în calendarul rus cade la 4 iulie, dar este o zi mutabilă.