Evghenie Kobranov

Episcopul Evghenie (în lume Evghenie Iakovlevici Kobranov, 21 ianuarie 1892 - 20 noiembrie 1937) a fost episcop de Rostov, vicar al eparhiei Iaroslavl, și învățat orientalist. A fost împușcat în noaptea de 20 noiembrie 1937 în defileul Lisia, lângă Cimkent, odată cu mitropoliții Iosif (Petrovîh) și Chiril (Smirnov). Izvoarele de care dispunem nu spun nimic despre o canonizare a lui; calendarul din arhiva noastră îl arată ca preotmucenic, cu pomenire la 11 noiembrie, dar nu avem un act de proslăvire pe care să-⁠l putem cita aici.

Tinerețea și studiile

S-⁠a născut în satul Blagoveșcenie (azi Polibino), ținutul Dorogobuj, gubernia Smolensk, în familia unui învățător sătesc care a ajuns apoi diacon. În 1906 a absolvit școala duhovnicească din Smolensk, în 1912 seminarul din Smolensk, iar în 1916 Academia Teologică din Moscova, cu gradul de candidat în teologie, rămas apoi la academie ca bursier pentru pregătirea de profesor. În 1916-1917 a ascultat cursuri la Facultatea orientală a Universității din Petrograd. La sfârșitul lui 1917 a fost hirotonit preot de patriarhul Tihon, pentru biserica Celor Nouă Mucenici din Chizic, la Moscova. În 1918-1922 a fost ajutor al directorului Muzeului Orientului clasic. În 1921 a fost tuns monah de episcopul Palladie (Dobronravov) la mănăstirea Novospasski, a fost arhimandrit, locțiitor și apoi stareț al mănăstirii și, în același timp, cercetător științific la secția de muzee a Glavnauka.

Arestări și anii de surghiun

În 1921 a fost arestat și eliberat după două săptămâni; în același an a fost arestat a doua oară și exilat la Arhanghelsk, eliberat înainte de vreme. În 1922-1923 s-⁠a alăturat mișcării renovaționiste, dar s-⁠a retras repede; la 9 august 1923 renovaționiștii l-⁠au scos din funcția de stareț și i-⁠au interzis slujirea. Arestat iar în primăvara lui 1923, după trei luni și jumătate a fost achitat de tribunalul gubernial Moscova și eliberat. A fost arestat din nou la 18 decembrie 1923. Credincioșii au încercat să-⁠l apere cu o scrisoare către OGPU, în care se spunea: „Cetățeanul Kobranov a primit faima și dragostea poporului simplu, fiindcă ne-⁠a învățat nu doar să ne facem cruce pe frunte, ci și să deosebim răul de bine”. Prin hotărârea comisiei OGPU pentru surghiunuri administrative din 28 martie 1924 a fost osândit la doi ani de surghiun la Hiva; în surghiun s-⁠a ocupat de cercetări științifice. A fost eliberat mai devreme, în 1926, și a slujit scurt la biserica Treimii din Kojevniki, la Moscova.

La 14 martie 1926 a fost hirotonit la Nijni Novgorod episcop de Murom, vicar al eparhiei Vladimir, de mitropolitul Serghie (Stragorodski) al Nijni Novgorodului, episcopul Damian (Voskresenski) de Pereslavl și episcopul Macarie (Znamenski). La început a refuzat să meargă la Murom, fiindcă făcea la Moscova o lucrare științifică serioasă în orientalistică, dar după îndemnul mitropolitului Serghie a primit numirea. În toamna lui 1926 a luat parte activă la alegerile tainice ale patriarhului. De la 15 septembrie 1927 a fost episcop de Balașov, vicar al eparhiei Saratov, iar la 14 decembrie același an numit episcop de Rostov, vicar al eparhiei Iaroslavl. A predicat mult, a ținut conferințe pentru copii, tineri și adulți, cu pilde din clasicii ruși, ca să dovedească existența lui Dumnezeu și nevoia credinței. A înființat o cantină caritabilă gratuită pentru săraci, a organizat o „surorime” pentru ajutorarea celor lipsiți și a anunțat o colectă pentru terminarea unei biserici și a unei cantine în satul Gorinskoe din ținutul Mologa.

Ca parte dintr-⁠un grup de arhierei ai eparhiei Iaroslavl, la 6 februarie 1928 episcopul Evghenie a semnat declarația de despărțire de mitropolitul Serghie (Stragorodski), susținând poziția ierarhului său eparhial, mitropolitul Agafangel (Preobrajenski). La 11 aprilie Sinodul l-⁠a oprit de la slujire, dar deja la 10 mai a semnat o cerere de întoarcere la comuniunea de rugăciune cu mitropolitul Serghie, iar la 30 mai 1928 Sinodul a ridicat oprirea.

La 7 august 1928 a fost arestat la Rostov, învinuit de agitație antisovietică, de prelucrare religioasă a tineretului și de însușirea unor funcții administrative (prin ultima înțelegându-⁠se înființarea „surorimii”, deschiderea cantinei etc.); la 28 octombrie 1928 a fost osândit la trei ani de surghiun, pe care i-⁠a făcut la Kzîl-⁠Orda, în Kazahstan. În octombrie 1929 a fost tras la anchetă în dosarul „filialei din Iaroslavl a Bisericii adevărat-⁠ortodoxe” și iarăși osândit la trei ani de surghiun. Din 1931 a trăit la Vologda sub supraveghere. A slujit acasă, a strâns alimente și bani pentru clericii surghiuniți, a căutat locuințe și lucru pentru clericii întorși din surghiun. În același timp a lucrat la scrieri științifice, manuscrisele „Poporul kazah”, „Filosofia lui Origen”, „Sfinții din Vologda”, care au fost confiscate la percheziția din 1935.

Cimkent și mucenicia

A fost arestat la 27 iulie 1934 și la 29 noiembrie a fost osândit la trei ani de surghiun, iar în Kazahstan, de data aceasta la Cimkent. Acolo a adunat o mare bibliotecă și a început să scrie istoria Cimkentului. În toamna lui 1935 a primit ordin să plece într-⁠o așezare la 70 km de centrul regional, dar după o cerere către procurorul general al URSS Vîșinski a rămas la Cimkent. A ținut corespondență cu mitropolitul Chiril (Smirnov) de Kazan, aflat în surghiun în apropiere, la Iani-⁠Kurgan, și a pregătit pentru el o referință istorică despre posibilitatea păstrării și împărtășirii Sfintelor Daruri de către mireni (ceea ce era adesea necesar în vremea prigoanei clerului și a închiderii bisericilor). Se spune că a încercat să-⁠l convingă pe mitropolitul Chiril și pe cei legați de el să se împace cu mitropolitul Serghie.

La 23 iunie 1937 a fost arestat sub învinuirea de a fi creat un „centru contrarevoluționar al clerului”. La arestare i s-⁠au luat manuscrisele „Istoria orașului Cimkent” și „Strămoșii poporului kazah”. La interogatoriul din 25 iunie, când ancheta a cerut mărturii despre activitate contrarevoluționară, a răspuns: „Nu mă ocup cu activitate contrarevoluționară și în această privință nu pot spune nimic”. La interogatoriul următor, din 29 iulie, vădit în condiții de tortură și presiune morală, s-⁠a recunoscut vinovat și a dat mărturii pe placul anchetei. Prin hotărârea troicii UNKVD a regiunii Kazahstanul de Sud din 19 noiembrie 1937 a fost osândit la moarte, odată cu mitropolitul Iosif (Petrovîh) și mitropolitul Chiril (Smirnov), și a fost împușcat în noaptea de 20 noiembrie 1937 în defileul Lisia de lângă Cimkent.