Evilasie din Cizic

Sfântul Mucenic Evilasie din Cizic a pătimit în orașul Cizic, în Misia, între anii 305 și 311, în vremea prigoanei împăratului Diocletian, împreună cu Sfânta Muceniță Favsta (Fausta) și cu Maxim.

Favsta, fecioară crescută de părinți creștini și rămasă devreme orfană, ducea o viață aspră și virtuoasă. Vestea despre ea, ca despre o creștină, a ajuns la dregător, care a trimis la ea pe preotul idolesc Evilasie, în vârstă de optzeci de ani, ca s-⁠o silească să se lepede de Hristos. Sfânta și-⁠a mărturisit cu bărbăție credința și a fost supusă la multe chinuri grele, dar, întărită de Domnul, nu simțea durerea.

Închizând-⁠o într-⁠o ladă de lemn, chinuitorii au obosit încercând să o taie cu fierăstraiele sau să o ardă în foc: nici mucenica, nici lada nu au pățit nimic, păzite de putere dumnezeiască. Preotul Evilasie, uimit de arătarea limpede a puterii lui Dumnezeu, a crezut în Mântuitorul și s-⁠a mărturisit creștin.

Pentru cercetarea cazului, împăratul a trimis pe eparhul Maxim, care a început să-⁠l chinuie pe bătrânul întors la Hristos. Evilasie a cerut Sfintei Favsta să se roage pentru el și apoi a răbdat cu bărbăție chinurile. Pe Favsta au dat-⁠o spre a fi sfâșiată de fiare, dar fiarele nu s-⁠au atins de ea. Apoi i-⁠au bătut cuie în frunte, în ochi, în piept și în alte părți ale trupului și, la urmă, au aruncat-⁠o într-⁠un cazan clocotit împreună cu Sfântul Evilasie; mucenicii se rugau pentru chinuitorii lor.

Văzând credința și răbdarea sfinților și învrednicit de o vedenie cerească, eparhul Maxim s-⁠a întors și el la Hristos, I-⁠a cerut iertare pentru păcatele lui și, aruncându-⁠se în cazanul în care erau chinuiți Favsta și Evilasie, a fost învrednicit împreună cu ei de moartea mucenicească.

Sinaxarul îi pomenește pe Favsta, Evilasie și Maxim la 19 februarie (stil nou).