Filip Raspopov

Sfântul Sfințit Mucenic Filip (Filip Kuzmici Raspopov) a fost preot rus, născut la 3 octombrie 1875 în satul Matveevka, gubernia Samara, și ucis la 6 decembrie 1919 (23 noiembrie după calendarul vechi) în regiunea Amur. A fost canonizat în 1981 de Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate, care l-⁠a trecut între sfinții sfințiți mucenici. Izvoarele noastre nu arată o canonizare de către Patriarhia Moscovei, deși prima frază a sursei spune „Biserica Ortodoxă Rusă”. Pomenirea lui este la 23 noiembrie după calendarul vechi.

În 1894 a absolvit școala parohială din Buzuluk. După ce a trecut examenele cu rezultate bune, a lucrat ca învățător și citeț în satul Tupikovka. În 1898 a fost mutat în regiunea Amur, unde a slujit sub conducerea episcopului Nicodim al Amurului și Transbaikalului. Era un om smerit și cucernic, care a lucrat cu sârguință pentru Biserică, fiind un timp citeț la biserica de campanie din Duia și dirijor al catedralei Adormirii din Habarovsk. A ajutat la zidirea unei școli de catehism și a condus partea scrisă a tabărei misionare Burukan. Prin munca lui a câștigat respectul enoriașilor și încrederea conducerii bisericești.

La 28 ianuarie 1906 episcopul Nicodim l-⁠a hirotonit diacon și l-⁠a numit diacon în catedrala maritimă din Grado-⁠Nikolaevsk. Înclinarea și darul lui pentru lucrul pastoral au fost observate și de autoritățile civile, iar printr-⁠un ucaz al sfatului de epitropie a fost numit învățător de religie la școala populară din Piankovo. La 8 ianuarie 1912 a fost hirotonit preot. Și-⁠a început slujirea în satul Viatskoe, apoi, din 1914, a fost numit cleric la biserica Sfintei Treimi din satul Dolia-⁠Troițkoe (azi Troițkoe, raionul Nanai, ținutul Habarovsk), așezat frumos chiar pe malul Amurului. În același timp a continuat să poarte grija bisericii Acoperământului Maicii Domnului din Viatskoe.

La 23 noiembrie (6 decembrie) 1919, partizani roșii din detașamentul lui Iakov Triapițin au năvălit în casa părintelui Filip, unde locuia cu soția, Olga Nicolaevna, și cu cei șapte copii, l-⁠au scos în stradă și l-⁠au târât spre râul Amur, la Troițkoe. Motivul din afară ar fi putut fi acela că odată părintele Filip ascunsese de partizanii roșii un ofițer alb. L-⁠au scos pe ger cumplit, aproape fără haine, pe Amurul înghețat, unde multă vreme l-⁠au batjocorit și bătut, iar la urmă l-⁠au aruncat într-⁠o copcă, unde a primit moartea muceniceasă.

Abia la începutul primăverii lui 1920, când râul s-⁠a dezghețat, un pescar necunoscut a găsit trupul părintelui Filip. Dar noua putere nu a îngăduit să fie îngropat după rânduiala creștină. Pe pescar l-⁠au silit să ducă trupul mai departe de mal și să-⁠l lase în voia apei.