Grigol Peradze

Sfântul Sfințit Mucenic Grigol Peradze, arhimandrit, teolog și patrolog georgian, a pătimit la Auschwitz la 6 decembrie 1942. Învățat de seamă al Bisericii Georgiene, a ajutat evrei în Polonia ocupată, a fost arestat de Gestapo și ucis în lagăr. A fost canonizat în anul 1995 de Biserica Ortodoxă Georgiană și este pomenit la 6 decembrie.

S-⁠a născut în 1899 în satul Bakurțihe, în Kahetia, în estul Georgiei, ca al doilea fiu al preotului Romanoz Peradze și al Mariamei Samadalașvili, și a primit numele Sfântului Grigorie din Khandzta. Tatăl lui a murit când avea șase ani, iar familia s-⁠a mutat la Tbilisi. A urmat școala parohială și, din 1913, seminarul teologic din Tbilisi, pe care l-⁠a încheiat în 1918 între cei dintâi. A început apoi studii la universitatea din Tbilisi, dar în anii 1919-1921 a slujit în armată și a luptat împotriva bolșevicilor pentru apărarea Republicii Democrate Georgia. Când Georgia a fost ocupată de Rusia sovietică, în februarie 1921, a fost trimis, prin hotărârea Bisericii, la studii în Germania, cu sprijinul mentorului său Cornelius Kekelidze, al Catolicosului-⁠Patriarh Ambrozie și al unor învățați germani. A plecat în noiembrie 1921, dar nu a mai fost lăsat să se întoarcă în patrie, nici în 1921, nici în 1927, așa că a rămas apatrid. A studiat la Berlin și la Bonn, iar în anul 1927 și-⁠a luat doctoratul cu lucrarea despre istoria monahismului georgian, unde a fost apoi conferențiar universitar până în 1932.

În 1927 a fost unul dintre întemeietorii primei parohii georgiene din străinătate, biserica Sfânta Nina din Paris. Spre Crăciunul anului 1930, s-⁠a îmbolnăvit greu și a făgăduit că, dacă se va însănătoși, își va închina viața lui Dumnezeu. La 18 aprilie 1931 a fost tuns în monahism la catedrala Sfânta Sofia a grecilor din Londra, a doua zi a fost hirotonit diacon, iar la sfârșitul lui mai, la Paris, preot. A fost mai întâi preotul bisericii Sfânta Nina. În același an a început să publice revista științifică în georgiană „Jvari Vazisa”. A ținut prelegeri la Oxford, Dublin, Berlin, Paris și Cracovia și a reprezentat Biserica Georgiană la multe congrese. La 5 ianuarie 1934 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. În anii '30 a descoperit manuscrise georgiene importante în România, Bulgaria, Grecia, Italia, Germania și Austria, între care, în mănăstirea Bacikovo din Bulgaria, Tipicul mănăstirii georgiene Petriconi.

În 1933 s-⁠a mutat la Varșovia, unde a fost, până în 1942, profesor de patrologie la Facultatea de teologie ortodoxă a universității și a slujit în catedrala Sfânta Maria Magdalena. Când Polonia a fost invadată în 1939, a rămas în capitala țării. Pentru el era de la sine înțeles să stea alături de evreii aflați în primejdie, iar ajutorul dat lor și participarea la rezistența din Varșovia l-⁠au dus la arestarea de către Gestapo în mai 1942 și la trimiterea la Auschwitz. A fost ucis acolo, la 6 decembrie 1942. După relatări, a mers de bunăvoie la moarte în locul unui alt deținut, tată al unei familii numeroase.

La 19 septembrie 1995, Sinodul episcopilor Bisericii Ortodoxe Georgiene l-⁠a trecut în rândul sfinților, iar canonizarea a fost recunoscută și de Biserica Ortodoxă Poloneză. În Varșovia i s-⁠a ridicat o capelă. Este cinstit în Biserica Georgiană și în cea Poloneză ca mucenic.