Serafim Tievar

Cuviosul Mucenic Serafim Tievar (în lume Antonie Maximovici Tievar) a fost ieromonah al Bisericii Ortodoxe Ruse, născut la 30 iulie 1899 la Moscova și mort în lagărul Vișera, din Uralul de Nord, în toamna lui 1931. Izvorul nostru dă pentru moarte ziua de 23 noiembrie în capul textului și 6 decembrie în cuprinsul lui. A fost numărat între sfinți la 30 iulie 2003 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, împreună cu profesorul I. V. Popov.

Tinerețea și întâlnirea cu Popov

Strămoșii lui după tată veniseră din Franța. Tatăl lui a murit când Antonie avea șase ani, iar fratele lui, Maxim, un an, și copiii au fost crescuți de mama lor, Natalia Dmitrievna. Antonie a terminat școala reală și în 1917 a intrat statistician la manufactura Dedovo. În 1918 și 1919 a învățat la Universitatea din Moscova. În 1919 a urmat cursuri de educație politică în afara școlii și în același an, ca obligat la armată, a fost trimis ca bibliotecar pe frontul Armatei de Sud, dar a fost lăsat la Moscova și a slujit în direcția politică a Consiliului militar revoluționar, ca bibliotecar-⁠instructor. În 1920 a luat parte la organizarea congresului lucrătorilor din bibliotecile Armatei Roșii și, după congres, a lucrat ca ajutor al șefului bibliotecii. Tot în 1920 l-⁠a cunoscut pe profesorul Academiei Teologice din Moscova Ioan Popov și a devenit cel mai apropiat ucenic al lui.

În 1922 a fost lăsat la vatră și până în 1924 a lucrat ca bibliograf. Studiul Sfinților Părinți îl chema să ducă și el viață de nevoitor, cu atât mai mult cu cât învățătorul lui era un ascet. A învățat la cursurile teologice din Moscova, ținute de profesorii Academiei închise de autorități, de fapt o academie ce lucra fără aprobare. Totodată a lucrat ca statistician și bibliotecar și s-⁠a ocupat cu munca literară. În 1924, fiindcă erau multe schisme, a fost nevoie să se alcătuiască o listă completă a episcopatului, ortodox și schismatic, și a tuturor celor ce se aflau în surghiun și în lagăre. Patriarhul Tihon a binecuvântat pe Ioan Popov să alcătuiască lista, iar acesta l-⁠a luat ajutor pe Antonie Tievar.

Solovki și monahismul

În 1925 Antonie Tievar a fost arestat și osândit la trei ani de închisoare. A stat în lagărul special de la Solovki împreună cu învățătorul lui, Popov. În lagăr a continuat să se ocupe de întrebări teologice, să scrie și să citească în vremea liberă. Protopresbiterul Mihail Polski, în cartea Noii mucenici ruși, îl numește „executorul testamentar” al lui Popov, un tânăr plăcut, cu care au ajuns împreună la Solovki. Ucenicul lucra la Hristologia Sfântului Atanasie cel Mare. Lucra într-⁠o cancelarie de la Solovki. Au fost împreună numai până în ianuarie 1928, când Antonie a fost eliberat și s-⁠a întors acasă.

În ianuarie 1928 s-⁠a întors la Moscova și a locuit cu mama lui, ocupându-⁠se de lucrări literare pe bază de contract. În primăvara lui 1928, în Săptămâna Patimilor, a fost tuns în monahism la Arzamas de episcopul Arsenie (Jadanovski), apoi a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. Săvârșea Liturghia în chilie, cu mama lui slujind, călugărită în taină cu numele Pantelimona. În 1930 a fost arestat din nou, în cazul unui „filial” al Bisericii Adevărat Ortodoxe, și osândit la cinci ani de lagăr. A fost trimis în lagărul Vișera, în Uralul de Nord. A murit în prima secție a lagărului, în 1931.

Canonizarea

A fost numărat între sfinți prin hotărârea Sfântului Sinod din 30 iulie 2003, împreună cu profesorul I. V. Popov. La 29 septembrie 2019 numele ieromonahului Serafim a fost săpat pe una dintre cele trei plăci puse pe peretele din afară al bisericii Marii Mucenițe Tatiana de la Universitatea din Moscova, între cei douăzeci și unu de sfinți ai universității.