Dionisie I al Constantinopolului

Sfântul Dionisie I, numit și Dionisie cel Înțelept, a fost patriarh ecumenic al Constantinopolului de două ori, din 1466 sau 1467 până în 1471 și din 1488 până în 1490. A adormit în 1492 și este cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă, la 23 noiembrie.

S-⁠a născut la Dimitsana, în Peloponez. A urmat școala mănăstirii Filosof din locul de naștere și a venit tânăr la Constantinopol, unde a fost monah la mănăstirea Mangana. A fost ucenic și fiu duhovnicesc al Sfântului Marcu al Efesului, care l-⁠a hirotonit preot. La căderea Constantinopolului, în 1453, a fost prins și dus rob la Adrianopol, dar a fost răscumpărat de arhontele Chiritzes (probabil Dimitrie Apocavcos, unul dintre cei doi secretari greci ai sultanului Mehmed al II-⁠lea). După eliberare s-⁠a bucurat de prețuirea Marei Brancovici, fiica despotului sârb Gheorghe Brancovici și soție a sultanului Murad al II-⁠lea, care a rămas toată viața creștină și avea mare înrâurire asupra lui Mehmed. Cu sprijinul ei, patriarhul Ghenadie Scholarios l-⁠a pus mitropolit al Filipopolei (Plovdiv), în jurul anului 1455.

În 1466-1467 scaunul patriarhal era disputat de două tabere. Mara Brancovici, indignată de simonia unuia dintre candidați, a mers la sultan și a obținut, cu o danie de două mii de galbeni, ridicarea lui Dionisie, care nu făcea parte din niciuna dintre părți. Cel mai probabil a fost pus patriarh la sfârșitul lui 1466, căci la 15 ianuarie 1467 a semnat un act prin care Sinodul îi lipsea de orice treaptă bisericească pe laicii Gheorghe Galesiotes și Manuil Hristonim. Aceștia și-⁠au recâștigat curând influența și s-⁠au împotrivit lui, sprijiniți de partizanii lui Simeon I. În 1467 a recunoscut pe mitropolitul Grigorie Bulgarul ca mitropolit al Kievului și al întregii Rusii, ceea ce a înrăutățit legăturile cu Moscova. Sub patriarhia lui, în 1469, moaștele Sfântului Ioan de la Rila au fost aduse de la Târnovo la mănăstirea Rila.

Dionisie a păstorit sub ocrotirea Marei până la sfârșitul lui 1471, când potrivnicii l-⁠au învinuit că ar fi trecut o vreme la islam și ar fi fost tăiat împrejur. Un sinod l-⁠a judecat; deși a arătat tuturor că nu era tăiat împrejur, a fost depus, iar în locul lui a fost pus Simeon I. S-⁠a retras la mănăstirea Icosifinissa (Kosinitsa) din Drama. În iulie 1488, ales din nou patriarh, la îndemnul opiniei publice grecești, de un sinod chemat de sultanul Baiazid al II-⁠lea, deși foarte bătrân și fără voia lui, a rămas în mănăstirea sa. În 1490 a renunțat din pricina bătrâneții și s-⁠a întors la mănăstire, al cărei al doilea ctitor este socotit, fiindcă a lărgit-⁠o cu mai multe clădiri. A adormit în 1492 și a fost îngropat acolo. Sub patriarhul Ioachim I a fost trecut între sfinți. O slujbă în cinstea lui a fost alcătuită de Hrisant, protosinghelul mitropoliei Xanthi, și completată în 1819 de ieromonahul Ilarion Sinaitul. Moaștele i se păstrau la mănăstirea Icosifinissa, afară de o părticică dată în 1881 schitului Sfântul Andrei de pe Athos și alta în 1955 la Dimitsana.