Fredard din Mende

Fredard din Mende (Fredaldo, Frézal, Frézal din Gévaudan) a fost episcop al Gévaudanului și este cinstit ca sfânt în Biserica din Apus. După un text legendar a fost ucis la 4 septembrie 826 (alte surse dau 828). Apare puțin în scrierile istorice, nu a luat parte la nici un sinod, dar are o mare tradiție orală.

Nu se știe sigur dacă scaunul episcopal al Gévaudanului era pe atunci la Mende sau în altă comună; Javols și Banassac au putut fi, un timp, sediul. Frézal ar fi născut în jurul lui 780, în împrejurimile văii de sus a Lotului, ca fiu cel mare al lui Guillaume de Gellone, și este cunoscut ca episcop al gabalilor pe vremea lui Ludovic Piosul, fiul lui Carol cel Mare, al cărui văr era. Marea lui sarcină a fost să curețe Gévaudanul de idolatrie, mai ales de ritualul lacului Saint-⁠Andéol, lângă Bonnecombe, lucrare începută cu trei veacuri înainte de Sfântul Hilar din Mende. Era al paisprezecelea episcop al Gévaudanului, într-⁠o slujbă rămasă nepusă zeci de ani; lista episcopilor din Javols are un gol de două sute de ani.

Viața sfântului povestește că, ajuns la vârsta când bătrânețea trebuia să-⁠și facă lucrarea, Frézal era încă puternic, spre marea supărare a nepotului său Bucilinus, menit să-⁠i urmeze la scaun. Acesta i-⁠ar fi tăiat capul în propria lui casă. Legenda spune că diavolul însuși i-⁠ar fi arătat lui Bucilinus cum să procedeze, ca să scape deodată de unchi și de nepot, pe care apoi l-⁠ar fi sugrumat la ieșirea din casa lui Frézal. După aceeași legendă, Frézal și-⁠ar fi luat capul și l-⁠ar fi dus la locul unde voia să fie îngropat, ceea ce arată că scaunul episcopal nu era atunci la Mende, ci la La Canourgue, căci patruzeci de kilometri despart Mende de izvorul unde odihnește Sfântul Frézal. Starea lui de mucenic a fost pusă la îndoială de-⁠a lungul veacurilor.

Mormântul lui este un sarcofag roman reutilizat, în capela Saint-⁠Frézal din veacul al XII-⁠lea, lângă La Canourgue. Fântâna de alături era cunoscută încă din epoca romană pentru bunele ei efecte vindecătoare.