Geremar

Sfântul Cuvios Geremar (Germer) a fost un nobil franc care s-⁠a făcut monah și a întemeiat mănăstirea Flay, numită mai târziu Saint-⁠Germer, între Beauvais și Rouen. A adormit în jurul anului 658. Cea mai veche viață a lui a fost alcătuită în secolul al IX-⁠lea și refăcută după trei veacuri, așa că exactitatea ei este îndoielnică.

S-⁠a născut în jurul anului 608 la Vardes, lângă Beauvais, în familie nobilă, și a stat în preajma regilor merovingieni Dagobert I și Clovis al II-⁠lea. S-⁠a căsătorit cu o femeie evlavioasă, Domana, iar din copiii lor a fost cinstită ca sfântă cea mai mică, Amalberga. Din sfatul lui Audoin (Ouen) a ridicat o mănăstire pe insula Epte, iar apoi, cu încuviințarea soției, a intrat în mănăstirea Pentale, unde a ajuns egumen. Monahii nu voiau să trăiască după rânduială, așa că a părăsit conducerea și a trăit cinci ani ca sihastru într-⁠o peșteră lângă Sena.

În 655 a întemeiat mănăstirea Flay, unde a adunat o obște de monahi râvnitori, și a adormit după vreo trei ani, ca egumen al ei. Este pomenit la 24 septembrie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.