Gervold

Sfântul Cuvios Gervold (numit și Girowald, Gerwald sau Gerbaud) a fost monah, sol al lui Carol cel Mare, episcop de Évreux în jurul anului 785 și egumen al mănăstirii Saint-⁠Wandrille de Fontenelle din 787. A adormit în 806 sau 807. Se trăgea, se spune, dintr-⁠o familie nobilă, avea o voce frumoasă și cunoștea arta cântului. Era unchiul Sfântului Ansegis, pe care l-⁠a tuns monah în jurul anului 795 și l-⁠a dus la curtea lui Carol cel Mare, la Aix-⁠la-⁠Chapelle, unde acesta a supravegheat lucrările regale.

Carol cel Mare i-⁠a încredințat misiuni diplomatice: la căpetenia bretonă Anowarith, care stăpânea Cotentin și insula Jersey, și la Offa, regele Merciei, pentru a negocia căsătoria copiilor lor. Se ocupa și de strângerea vămilor din porturile și piețele dintre Rouen și Quentovic. La cererea mamei sale, Carol cel Mare l-⁠a numit episcop de Évreux în 785, dar el a părăsit curând scaunul ca să se facă din nou monah, la Saint-⁠Wandrille de Fontenelle. Când Witlaic a murit, la 22 septembrie 787, i-⁠a urmat ca egumen.

La Fontenelle a înființat o școală vestită, a îmbogățit biblioteca și a dezvoltat cântul, aritmetica și arta copiștilor. În vremea lui, monahul Hardouin († 811), pustnic în schitul Saint-⁠Saturnin, a copiat manuscrisele aduse de la Roma, a scris viața Sfântului Vulfran și i-⁠a învățat caligrafia și aritmetica pe copii. A refăcut infirmeria, bucătăriile, încăperea încălzită și alte părți ale mănăstirii; nepotul său Ansegis a continuat lucrarea. La Fontenelle era pomenit la 1 iulie, iar calendarul ortodox îl pomenește la 14 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.