Ghenadie Rebeza

Cuviosul mucenic Ghenadie (în lume Grigorie Matveevici Rebeza, 1872 până la 2 decembrie 1937) a fost arhimandrit, egumen al mănăstirii de bărbați Bizyukov din eparhia Herson, duhovnic al mitropolitului Anatolie (Grisiuk) al Odesei, împușcat în Kazahstan în 1937. A fost trecut între sfinți printr-⁠o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 28 decembrie 1999, cu numele de lume Grigorie; din 2000 este cinstit cu numele monahal Ghenadie. În august 2000 Sinodul Arhieresc l-⁠a numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, de la eparhia Alma-⁠Ata. Se pomenește în mai multe sobore locale.

Viața

S-⁠a născut în satul Iankulov, gubernia Podolia, într-⁠o familie de țărani, și se păstrează puține amănunte. Data tunderii monahale nu se știe; din chestionare, a slujit ca „slujitor al cultului din 1895” și era monah necăsătorit din fire. În 1906 s-⁠a nevoit la Pustia Glinsk, în 1907 la mănăstirea Sfântul Nicolae din Dobrușa, eparhia Chișinăului, și a fost econom al casei arhierești din Chișinău, luând parte și la slujbele arhierești. În Primul Război Mondial a însoțit din Chișinău trenuri spre Marele Cartier General din Baranoviči, unde a slujit. A fost ridicat arhimandrit înainte de revoluția din 1917. În 1919 s-⁠a mutat la Odesa, unde a slujit sub mitropolitul Platon (Rojdestvenski) la biserica Sfântului Ierarh Dimitrie al Rostovului de la Al Doilea Cimitir Creștin. A fost egumen al mănăstirii Bizyukov și în 1920, când mitropolitul Platon i-⁠a propus să plece cu el la Constantinopol și apoi în America, părintele Ghenadie a hotărât să rămână. A fost numit la biserica Înălțării Domnului. A făcut tunderi tainice în monahism și a fost duhovnic al mitropolitului Anatolie (Grisiuk) al Odesei și Hersonului.

Arestări și mucenicia

În iulie 1927 a fost arestat și eliberat după trei luni, fără învinuiri. În 1932, în pricina predării odoarelor, a fost închis două luni și chinuit. La 9 decembrie 1936 a fost arestat sub învinuirea de „agitație contrarevoluționară” și de „legături” cu Biserica Adevărat Ortodoxă. La 13 iunie 1937 o consfătuire specială a comisarului popular al afacerilor interne l-⁠a osândit la cinci ani de surghiun în Kazahstan, unde a locuit în așezarea Maiskoe. La 25 noiembrie 1937 a fost arestat din nou, învinuit de „activitate contrarevoluționară în surghiun”; nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 1 decembrie 1937 o troică specială l-⁠a osândit la moarte, iar la 2 decembrie, la ora două noaptea, a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută. A fost reabilitat la 17 mai 1956.

Slăvirea

Izvorul pune slăvirea la hotărârea Sinodului din 28 decembrie 1999 și numărarea între noii mucenici și mărturisitori la Sinodul Arhieresc din 13 august 2000. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-⁠a inclus apoi în mai multe sobore locale: al Sfinților Odesei (2006, a treia duminică după Rusalii), al Sfinților Poltavei (2011, 12 octombrie stil nou), al Sfinților Hersonului (2014, 5 septembrie stil nou) și al Sfinților din Vinița (2015, 14 septembrie stil nou).