Rigin

Sfântul Sfințit Mucenic Righin (Riginos), episcop al Scopelosului, este ocrotitorul și sfântul cetății insulei Skopelos din Grecia. După tradiție, a fost episcop și a fost chinuit și ucis în anul 362, în vremea împăratului Iulian Apostatul. Ziua lui, 25 februarie, este sărbătoare liberă pe insulă. O parte din moaștele lui se păstrează în Skopelos, iar cea mai mare parte se află la Nicosia, în Cipru.

Începuturile

Righin a fost grec de neam. S-⁠a născut la Levadeia, în Beoția, spre sfârșitul secolului al III-⁠lea sau începutul celui de-⁠al IV-⁠lea, în familia unor părinți cucernici și cu fapte bune, care i-⁠au dat atât învățătură lumească, cât și duhovnicească. O rudă a familiei era episcopul Larisei, Ahile (Achillios), mai târziu sfânt, cunoscut pentru faptele sale de milostenie, iar sursele rusă și sârbă îl numesc unchiul lui. După primele învățături la locul nașterii, Righin a studiat filosofia, retorica și teologia, științele vremii.

La Niceea

În 325 împăratul Constantin cel Mare a adunat Sinodul I Ecumenic la Niceea Bitiniei, ca să restabilească pacea în treburile bisericești ale imperiului. Righin a avut norocul să fie de față și să urmărească lucrările, însoțindu-⁠i pe episcopii Ahile al Larisei și Diodor al Trichiei. Sinodul a ținut de la 20 mai până la 25 iulie și a fost hotărâtor pentru Righin, atât prin experiență, cât și prin cunoștințele dobândite. La acel sinod a fost osândită învățătura lui Arie, iar arianismul a fost judecat drept erezie.

La Skopelos

În veacul al IV-⁠lea credința ortodoxă de pe insula Skopelos era zdruncinată de rătăcirile ereticilor și de furia idolatrilor. Episcopul Ahile s-⁠a hotărât să-⁠l trimită acolo pe Righin, ca să ajute la întărirea credinței. După sursa rusă, în vremea fiilor lui Constantin, cu arianul Constanțiu la Constantinopol și ortodoxul Constant la Roma, tensiunea între susținătorii și potrivnicii Sinodului de la Niceea se menținea, iar Righin a sosit pe insulă ca să-⁠i întărească duhovnicește pe localnici, care l-⁠au rugat să le fie episcop. El i-⁠a scos din întunericul ereziilor și a lucrat cu milostenie. Pentru evlavia și viața lui curată a fost hirotonit diacon, apoi preot, iar când a adormit episcopul Skopelosului, Righin a primit treapta de episcop.

În 343 (după sursa greacă, în 347) a fost chemat și a luat parte la Sinodul de la Sardica (azi Sofia), la care s-⁠au adunat, după izvorul grecesc, 300 de arhierei ortodocși din Biserica de Apus și 76 de arhierei ariani din Răsărit. Episcopul Righin s-⁠a distins și, cu dovezi din Sfânta Scriptură, i-⁠a răpus pe adepții lui Arie, care au plecat înainte de sfârșitul lucrărilor. S-⁠a întors la Skopelos, unde a fost primit cu bucurie de turma lui.

Prigoana lui Iulian și mucenicia

În vremea împăratului Iulian Apostatul pacea Bisericii a fost iarăși tulburată și au început prigoane aprige împotriva creștinilor. Între cei dintâi prinși a fost episcopul Righin, a cărui faimă ajunsese până la Constantinopol. Eparhul păgân al Greciei a venit pe insulă și a încercat, cu făgăduieli și amenințări, să-⁠l facă să-⁠și lepede credința în Hristos. Văzându-⁠i statornicia, a poruncit să fie chinuit și închis. La 25 februarie 362 a fost adus ultima oară înaintea eparhului. După sursa rusă, la cererea de a se lepăda de Hristos sfântul a răspuns tăcând; a fost dus la stadion, loc al osândelor publice, unde a fost chinuit cu cumplite suferințe. După sursa greacă, la ordinul dregătorului călăii l-⁠au orbit și apoi l-⁠au tras până la locul numit „Podul Vechi”, unde i-⁠au tăiat capul cu sabia. Noaptea, locuitorii au luat pe ascuns trupul episcopului lor și l-⁠au îngropat pe un deal din apropiere, lângă un izvor și un templu străvechi în stil doric, în locul unde s-⁠a ridicat apoi mormântul lui.

După jertfa lui, episcopul Righin a fost trecut între sfinții Bisericii Ortodoxe și recunoscut ocrotitor al Skopelosului.

Moaștele

Potrivit izvorului grecesc, în 1068 un Wilhelm cel Bun al Siciliei, care făcea incursiuni în insulele Egeii și strângea moaște de sfinți, ar fi luat moaștele Sfântului Righin din Skopelos și le-⁠ar fi dus în Cipru (anul pomenit nu se potrivește cu domnia unui rege Wilhelm cel Bun, iar izvoarele nu lămuresc aceasta). Mai târziu, tot după tradiția greacă, în 1740, prin grija Sfatului insulei a fost trimis în Cipru Hagi Constantin, care a adus înapoi unele părți din ele. Sursele rusă și sârbă spun că numai în secolul al XIX-⁠lea locuitorii au izbutit să afle câteva părticele, pe care căpitanul Hagi Constantin le-⁠a adus pe insulă; mai întâi au stat în biserica Sfântului Ioan Botezătorul, apoi au fost mutate în catedrala Nașterii Domnului, lângă port. Cea mai mare parte a moaștelor se păstrează la biserica Arhanghelului Mihail din Nicosia, în Cipru.

Cinstirea

În locul unde skopeliții l-⁠au îngropat a fost ridicată o mănăstire care îi poartă numele. Biserica de acum a fost ridicată în anii 1960, iar în curtea mănăstirii se află sarcofagul sfântului. La începutul secolului XXI mii de creștini din insulele apropiate veneau acolo în fiecare an, la 25 februarie, să i se închine. Locul de la Podul Vechi, unde se crede că i s-⁠a tăiat capul, se numește „Agios Riginakis”, iar acolo se află un paraclis mică de care se îngrijesc credincioșii și se face o rugăciune în ziua praznicului. În zi de sărbătoare, care e liberă pe insulă, se face procesiune cu sfintele moaște și cu icoana sfântului de la mănăstirea lui până la catedrala Nașterii Domnului, unde se păstrează. Numele Righin și, la femei, Rigina, sunt foarte des întâlnite pe Skopelos, căci locuitorii își botează copiii cu numele ocrotitorului lor.

Unul dintre cei dintâi care au scris despre el a fost monahul și cărturarul skopelit Caesarie Dapontes (1713-1784), care a alcătuit și o slujbă către Sfântul Righin și un elogiu în care îl roagă pe sfânt să-⁠și păzească cetatea și poporul. Slujba a fost retipărită în 1902 de „Comitetul Sfântului Righin” din Skopelos și se săvârșește la priveghere și în ziua praznicului.