Constantina

Sfânta Constantina a fost fiica cea mare a împăratului Constantin cel Mare și a Faustei, și a murit în 354. A fost cinstită ca sfântă, iar o legendă din Evul Mediu i-⁠a atribuit povești care nu seamănă cu ce se știe despre ea. Este pomenită în februarie, la 18 sau 25 februarie.

Familia

Constantina, numită uneori Constantia, s-⁠a născut înainte de mijlocul anilor 320, în căsătoria lui Constantin cu Fausta, fiica împăratului Maximian. Era sora lui Constantin al II-⁠lea, a lui Constans, a lui Constanțiu al II-⁠lea și a Elenei. În 335 a fost căsătorită cu vărul ei Hannibalian, fiul lui Dalmațiu, pe care Constantin îl făcuse „rege al regilor” peste triburile din Pont. După moartea lui Constantin, în marea măcelărire a familiei imperiale din 337, soțul ei a fost ucis. Se spune că tatăl ei îi dăduse titlul de Augusta, dar știrea vine doar de la un istoric și este discutată.

Vremurile tulburi

Din 337 până în 350 numele ei dispare din izvoare. În 350, când Magnențiu s-⁠a răsculat împotriva fratelui ei Constanțiu, ea s-⁠a amestecat direct: s-⁠a folosit de rangul și de legăturile ei și a stârnit pe bătrânul comandant Vetranio să se proclame cezar, ca să-⁠l înfrunte pe Magnențiu. Magnențiu i-⁠a cerut mâna, dar Constanțiu a refuzat. În 351 Constanțiu a dat-⁠o de soție vărului ei Constanțiu Gallus, făcut cezar al Răsăritului, care era mult mai tânăr decât ea. S-⁠au mutat la Antiohia, unde Gallus a condus cu asprime, iar ea l-⁠a sprijinit. Au avut o fiică, Anastasia, despre al cărei destin nu se știe nimic.

Sfârșitul

În 354, când Constanțiu a chemat pe Gallus, acesta și-⁠a trimis soția să-⁠l apere înaintea fratelui ei. Pe drum, Constantina a murit de o febră bruscă la Caeni Gallicani, în Bitinia. Trupul i-⁠a fost dus la Roma și așezat într-⁠un mausoleu început de tatăl ei pe Via Nomentana, care a ajuns mai târziu biserica Santa Costanza, iar sarcofagul ei de porfir se află acum la Muzeele Vaticanului. Istoricul Ammianus Marcellinus a lăsat despre ea o judecată aspră, dar cercetătorii socotesc că aceasta trebuie citită cu grijă.