Felix al III-⁠lea

Felix al III-⁠lea al Romei (numit al II-⁠lea în unele liste, pentru că un antipapă din veacul al IV-⁠lea purta numele Felix) a fost episcop al Romei de la 13 martie 483 până la moartea sa, la 1 martie 492. Respingerea Henoticonului de către el a dat început schismei acachiene dintre Roma și Constantinopol. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică la 1 martie, iar o listă ortodoxă de Sfinți latini ai Patriarhiei Ortodoxe a Romei (rit occidental) îl cuprinde în aceeași zi. Nu apare în Mineiul Bisericilor grecești sau slave și nu am găsit o pomenire ortodoxă pentru el în calendarele răsăritene principale.

Familia și alegerea

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă a Romei, a Aniciilor, și era fiul unui preot. A fost căsătorit și a rămas văduv înainte de alegere și a avut doi copii. Prin fiul său Gordian, preot, a fost strămoș al papei Grigorie cel Mare, iar unii cred că și al papei Agapet I. Martirologiul Roman din 1576 vorbește despre el ca despre strămoșul lui Grigorie cel Mare.

Alegerea lui, la 13 martie 483, a încălcat vechea regulă ca poporul Romei și împăratul să fie consultați. Cum în Apus nu mai exista împărat, regele got Odoacru și-⁠a cerut acest drept, iar trimisul său Basiliu a arătat un decret al răposatului papă Simpliciu, care îngăduia sfatul regelui la alegere. Nimeni nu s-⁠a împotrivit, iar Felix a fost ales.

Henoticonul și schisma acachiană

În 482 împăratul Zenon, la sugestia patriarhului Acachie al Constantinopolului, dăduse Henoticonul, un edict menit să împace pe susținătorii Calcedonului cu monofiziții. Edictul întărea condamnările lui Eutihie și Nestorie și anatemele Sfântului Chiril al Alexandriei, dar ocolea întrebarea dacă Hristos are o natură sau două și nu pomenea Sinodul de la Calcedon. Felix l-⁠a respins numaidecât și i-⁠a scris lui Acachie o scrisoare de mustrare.

Împăratul alungase patriarhii Antiohiei și Alexandriei din scaunele lor, iar monofiziții Petru Fullo și Petru Mongus le ocupaseră. Felix l-⁠a afurisit pe Petru Fullo la primul său sinod și pe Petru Mongus în 484. A trimis legați la Constantinopol, dar aceștia au fost arestați și, sub presiune, au consimțit să slujească împreună cu Acachie când se pomenea numele lui Petru Mongus în diptice. Aflând la Roma, Felix a socotit aceasta o trădare a credinței de la Calcedon. La 22 iulie 484 a adunat la Roma un sinod de 77 de episcopi, care l-⁠a caterisit pe Acachie și l-⁠a despărțit de comuniunea Bisericii.

Scrisoarea de afurisire a fost adusă pe ascuns la Constantinopol și, după o relatare rusă, un monah acimit a prins o copie a ei de omoforul patriarhului în timpul slujbei din Sfânta Sofia. Acachie, sprijinit de împărat, a ignorat sentința, iar numele papei a fost scos din diptice. Schisma care a urmat a durat aproape treizeci și cinci de ani și s-⁠a vindecat abia în 519.

Grija pentru Africa

În Africa de Nord, regii vandali arieni Genseric și Hunerih persecutaseră pe catolici mai bine de cincizeci de ani, iar mulți fuseseră rebotezați de arieni de frică. Când persecuția s-⁠a domolit, mulți au dorit să se întoarcă în Biserică. Felix a adunat un sinod în 487 și a trimis episcopilor Africii o scrisoare cu condițiile în care cei căzuți puteau fi primiți înapoi.

Adormirea

Felix a adormit la 1 martie 492, după o păstorire de opt ani, unsprezece luni și douăzeci și trei de zile, și a fost înmormântat în mormântul familiei, în bazilica Sfântul Pavel din afara zidurilor. O legendă spune că i s-⁠a arătat urmașei sale Trasilla, mătușă a papei Grigorie cel Mare, și a chemat-⁠o la cer; ea a murit în ajunul Crăciunului, văzându-⁠L pe Hristos că îi face semn.