Etelbert

Sfântul Etelbert (Æthelberht), regele Kentului, a fost cel dintâi rege anglo-⁠saxon care a primit creștinismul, prin misiunea Sfântului Augustin de Canterbury, trimis de papa Grigorie cel Mare. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite. A trecut la Domnul la 24 februarie 616, iar pomenirea lui se face la 25 februarie.

Domnia

Etelbert era fiul regelui Eormenric și a domnit în Kent, în sud-⁠estul Angliei, din jurul anului 589 sau 590 până la moarte. Izvoarele nu sunt sigure asupra anilor lui: Beda spune că a domnit cincizeci și șase de ani, dar istoricii socotesc că s-⁠a născut pe la 560 și că a urcat pe tron în jurul anului 589. A fost un rege puternic. Beda îl numără al treilea între regii care au stăpânit peste celelalte regate anglo-⁠saxone la sud de râul Humber, iar Cronica anglo-⁠saxonă îi dă titlul de bretwalda, „stăpânitor al Britaniei”.

El s-⁠a căsătorit, probabil înainte de a ajunge rege, cu Berta, fiica creștină a lui Charibert I, regele francilor de la Paris. Căsătoria l-⁠a legat pe Etelbert de cel mai puternic stat al Apusului. Berta a venit în Kent împreună cu episcopul Liudhard și și-⁠a păstrat credința, așa că regele cunoștea creștinismul înainte de sosirea misiunii.

Misiunea lui Augustin

În anul 596, papa Grigorie cel Mare l-⁠a trimis din Roma pe Augustin, egumenul mănăstirii Sfântul Andrei, cu aproape patruzeci de monahi. În 597 ei au debarcat pe insula Thanet, în Kent. După Beda, regele i-⁠a primit sub cerul liber, de teamă ca ei să nu-⁠l vrăjească. I-⁠a ascultat cu bunăvoință, dar nu s-⁠a creștinat îndată. Le-⁠a îngăduit să se așeze la Canterbury și să propovăduiască.

Nu se știe când a fost botezat. O veche tradiție spune că botezul a avut loc la începutul verii anului în care a venit Augustin, adică în 597, iar în 601 papa Grigorie îi scria deja ca unui rege creștin. Prin exemplul și sprijinul lui au primit botezul mii de oameni. După Beda, regele nu a silit pe nimeni să se facă creștin, dar îi privea cu mai multă dragoste pe cei botezați. Prin el a fost câștigat pentru credință și Saberht, regele sașilor de răsărit, nepotul său. Etelbert a dat misionarilor pământ la Canterbury, unde au fost puse temeliile bisericii și ale mănăstirii Sfinților Petru și Pavel, mai târziu mănăstirea Sfântul Augustin.

Legile

Cândva după sosirea misiunii, poate în 602 sau 603, Etelbert a dat un cod de legi în nouăzeci de articole, cel mai vechi cod scris într-⁠o limbă germanică și printre primele texte scrise în engleza veche. Primul articol vorbește despre despăgubirea datorată pentru bunurile episcopului și ale clerului. Legile hotărăsc amenzile pentru fapte rele, după rangul celui păgubit. Singurul manuscris vechi păstrat este Textus Roffensis, din secolul al XII-⁠lea.

Mutarea la Domnul

Etelbert s-⁠a mutat la Domnul la 24 februarie 616. După Beda, a fost îngropat în capela Sfântului Martin din biserica mănăstirii Sfinților Petru și Pavel de la Canterbury, lângă regina Berta. Fiul și urmașul său Eadbald nu era creștin, a părăsit pentru o vreme credința și a alungat misionarii, dar s-⁠a întors apoi la ea. În calendarul Bisericii Ortodoxe, care păstrează pomenirea sfinților Apusului dinainte de despărțirea Bisericii, Etelbert este pomenit la 25 februarie. Biserica Romano-⁠Catolică îl pomenește la 24 februarie.